Ioan Holban: În Iași, studenții sînt baza tîrgului de carte

Interviu Niciun comentariu la Ioan Holban: În Iași, studenții sînt baza tîrgului de carte 12

În perioada 29 februarie – 4 martie, Iașul a fost un templu al scrierilor. La Tîrgul Internațional de Carte LIBREX, organizat la Sala Polivalentă, au expus peste 120 de participanți și au fost susținute peste 100 de evenimente cultura­le. În lumina acestora, scriitorul Ioan Holban crede că „piața cărții din România merge bine”. Printre miile de volume, ca și la Teatrul Luceafărul, unde rulează și cîte 60.000 de spectatori pe stagiune, el se simte acasă.

Cum ara­tă astăzi cel mai vechi tîrg de căr­ți din România?

Acesta este un motiv de o mică nostalgie. Sînt printre fondatorii (alături de Lu­cian Vasiliu), unei expoziții de car­te neolatină, care se întîmpla în primii ani după 90 la Muzeul „Mi­hai Eminescu” din Parcul Co­pou. Nu era tîrg, cum îl vedeți astăzi, era doar ideea de a face așa ceva. Erau niște cărți expuse sub niște vi­trine. După aceea, ideea a fost pre­luată și dezvoltată de Camera de Comerț și Industrie Iași, dar ger­menele, sămînța ca să spun așa, a fost pusă în Copou în urmă cu 20 de ani. Din parc s-a mutat la Uni­ver­sitatea „Alexandru Ioan Cu­za”, în Sala Pașilor Pierduți, dar pentru că se dezvolta mereu și creș­tea, acum e la Sala Sporturilor, fiind posibil să se mute de la anul într-un spațiu mai elegant, mai adec­vat.

Spiritul critic s-a născut la Junimea

Cum se îmbină litera­tura, jocurile pentru copii și dez­baterile la un festival al cărții?

Realizarea spațiilor de joa­că pentru copii a fost o idee de-a mea, pe care am oferit-o anul trecut organizatorilor, cînd le-am spus că ar fi bine să se întîmple foarte multe lucruri conexe în afara misiunii culturale literare. Acum văd că ideea aceasta a prins și se organizează tot felul de evenimente ca­re au legătură cu lansarea unei cărți, un concert simfonic sau un spectacol de teatru. Literatura este, spre exemplu, o lume mai specială, o lu­me care are un metabolism al ei. Vin tineri din spate și, astfel, lumea a­ceas­ta își asigură din ea însăși ge­ne­rațiile și succesiunea, motive pen­tru care din punctul nostru de ve­de­re, al criticilor, piața cărții din România merge bine.

Atunci sînteți de acord și cu motto-ul editurii organizatoa­re „Cartea este o pasiune, iar pa­siunea se împarte”.

Păi se împarte, da. Legat de asta, îmi mai aduc acum amin­te de o frază extraordinară pe care a spus-o Liiceanu la Iași, la ediția din 1998. „O carte nedeschisă e ca un mormînt pentru că are lespe­dea pusă. Însă o carte deschisă, răs­fo­i­tă, e o ființă vie”. Eu locuiesc în zona cărții și mi-a plăcut metafora a­ceas­ta frumoasă. Cartea este a treia mea locuință. Casa mea e acasă, a do­ua e la teatru și a treia printre cărți. Mă duc, flotant, cîteva zile, cînd este tîr­gul de carte și în rest stau în birou la mine, tot lîngă cărți.

Ce mai are de învățat „Primăvara cărților la Iași” de la sora sa mai mică „Toamna căr­ților din București”, Tîrgul Gau­dea­mus ?

Avem de învățat de oriunde, numai că tîrgul de la Iași are o personalitate distinctă în pe­i­sa­jul evenimentelor de acest gen din România, în ideea că are o di­men­siune culturală foarte apăsată, dată de aceste manifestări conexe. Ci­ne­va mi-a spus „’da e mai sărac de­cît anul trecut”. Nu este mai sărac, dar anumite edituri și-au restrîns numărul de metri pătrați cum­pă­rați din motive financiare. Nu­me­ric însă sînt mai mulți decît altă­da­tă. Apoi sînt premiile care au rele­vanță. Nu neapărat financiară, dar îi interesează foarte mult să ia un premiu la tîrgul de la Iași deoa­re­ce acesta se adaugă la un CV al edi­turii ­care ajunge la o acredi­ta­re, pentru ca să poată să publice manuale. Este o miză și pentru noi, în special fiindcă e vorba de Iași. In­clusiv Nicolae Manolescu a măr­tu­risit, oricît de mult l-ar fi durut lucrul acesta, că spiritul critic s-a născut la Iași cu Junimea, cu Ma­iorescu, cu ceilalți. Atunci, des­fă­șu­ram și noi flamura asta cu Maio­rescu și spunem așa „premiile le dăm pe valoare, nu pe altceva”. Pe valoarea cărților sau pe valoarea standurilor. Astfel am constatat, fiind timp de ani de zile în po­ves­tea asta, ca un actor, că este bine, că funcționează, fără să avem re­clamații de vreun fel. În timp am văzut că a prins lucrul acesta, am vă­zut că sînt oameni și edituri ca­re își trec în CV deja cînd au luat Premiul „Ioan Petru Culianu” la Iași, sau Premiul „Otilia Cazi­mir”.

Era coadă la cărți ca la pîine pe vremuri

Dacă ar fi să facem o paralelă între emisiunea pre­zen­tată de Dan C. Mihăilescu la PRO TV și tîrgul organizat la Iași, ci­ne a fost „omul care a adus car­tea” la ediția de anul acesta?

Dan C. Mihăilescu a fost cel care a adus cartea și la tîrgul de la Iasi pentru că a primit deja premiu pentru o carte apărută la „Edi­tura Ponte” din București, la care acesta a scris pre­fața. Este o lu­cra­re foarte frumoa­să, de aceea a pri­mit premiul de bibliofilie. Nu trebuie să o luăm în sensul foarte cla­sic pentru că ni­meni nu investește acum să facă o carte bibliofilă așa cum știm noi că există la Biblio­te­ca Central Uni­versitară, dar este o carte care se apropie în mod cert de cerințele termenului.

Tradiția spune că oa­me­nii se trezeau cu noaptea în cap și mergeau la tîrguri. Există un astfel de interes și pentru cărți?

O să rîdeți, dar o să vă spun ceva. Eu merg în fiecare an la tîrgul acesta la deschidere, care se întîmplă de regulă într-o miercuri la ora 11.00. De asemenea, de ani de zile, este acolo o tom­bo­lă în care se dau niște bilete. Nu oricine poate pune biletul în urna de la intrare, doar cei care au cum­părat o carte. Anul acesta, în con­di­țiile în care tîrgul era deschis de la ora 10, am văzut că erau adu­na­te cel puțin 20 de bilete. Înseamnă că fuseseră deja 20 de oameni care cumpăraseră ceva din prima zi de tîrg. Asta spune ceva.

Se îngrămădesc astăzi studenții să cumpere cărți?

Cînd au fost edițiile în Sala Pașilor Pierduți nu era loc, nu puteai să te miști. În stînga și în dreapta erau puse standuri și ne miș­cam pe un culoar. Era ca la coadă la pîine și la lapte pe vremuri, ajun­sese aproape de sufocare. De aceea s-a și mutat. Deci studenții sînt ba­za în Iași.

Dacă s-ar face tîrgul acesta în august sau la final de iulie, nu ar avea nici un fel de rezonanță. Așa cum și spectacolele în Iași au sta­giunea pînă la sfîrșitul lui iunie pen­tru că și cursurile se desfășoară în această perioadă. Noi sîntem efectiv, ca instituții, legați de activita­tea tinerilor. Nu putem să spunem că tinerii nu citesc sau că nu mer­ge lumea la teatru. Eu, aici la Lu­cea­fărul, rulez 60.000 de spectatori pe stagiune. Cine sînt ăștia? Nu îi mînă nimeni din urmă, nu vin hu­nii și tătarii după ei. Este criminal să spui că lumea nu mai răsfoiește o carte, pentru că nu e adevărat. Dacă ar fi adevărat aș înțelege. Și, dacă lumea n-ar mai citi, m-aș sinucide.

***

Premiile Tîrgului Internațional de Carte LIBREX

o Marele Premiu LIBREX – Pentru cel mai valoros program edi­torial – „Editurii POLIROM” Iași;

o Premiul OVIDIU – Pen­tru ­edi­tarea culturii clasice – „Edi­turii ALL” București și „Gru­pu­lui editorial UNIVERS ENCICLOPEDIC GOLD” București;

o Premiul SOCEC – Pentru promovarea culturii române contemporane – „Editurii PARALELA 45” Pitești și „Editurii CURTEA VECHE” București;

o Premiul ȘARAGA – Pentru cea mai importantă ediție critică – „Editurii SAECULUM I.O.” Bucu­rești pentru lucrarea: „B. P. Hașdeu, Satyrul”;

o Premiul BEST SELLER – Pentru cartea de cultură cu cel mai mare succes de librărie – „E­diturii HUMANITAS” București pentru volumul „Răspuns critici­lor mei și ne­prietenilor lui Negru Vodă” de Nea­gu Djuvara;

o Premiul OTILIA CAZI­MIR – Pentru editarea de litera­tură pentru copii și tineret – „Edi­turii PRUT” București și „Edi­tu­rii LITERA” București;

o Premiul DOSOFTEI – Pentru bibliofilie – „Casei editoriale PONTE” București pentru vo­lumul „Amintiri. Frumusețe, gra­ție, ar­monie, noblețe. Adică tot ce am pierdut!”, autor: Zoe Că­mă­ră­șes­cu, cu o prefață de Dan C. Mihăilescu;

o Premiul VASILE POGOR – Pentru importul de carte, pu­bli­ca­ții culturale și științifice – „Cen­trului de carte străină FISCHER INTERNATIONAL” Bu­cu­rești;

o Premiul IOAN PETRU CU­LIANU – Pentru cea mai im­por­tantă editură care promovează is­toria culturii și civilizației – „Edi­tu­rii EIKON” Cluj-Napoca;

o Premiul MIHAIL KO­GĂL­NI­CEANU – Pentru edi­ta­rea cărții științifice și de specialitate – „Edi­tu­rii Universității «A­lex­andru Ioan Cu­za»” Iași și „E­diturii Univer­si­tă­ții” din Bu­cu­rești;

o Premiul THEOFIL SI­ME­­N­SKY – Pentru editarea lite­raturii universale – „Grupului edi­torial RAO” București și „Gru­pu­­lui editorial CORINT” București;

o Premiul LAURENȚIU ULICI – Pentru antologie literară – „Edi­turii TIPOMOLDOVA” Iași pentru seria „Opera om­nia – poezie româ­nă contemporană și „Editurii PRINCEPS EDIT” Iași pentru an­to­logiile poeți­lor: Gri­go­re Vieru, Valeriu Matei și Ni­co­lae Dabija;

o Premiul THEODOR PA­LLADY – Pentru cartea de artă – „Editurii DANA ART” Iași și „Edi­turii JUNIMEA” Iași pentru albumul „IAȘI – Metropola Mol­do­vei” de Ozo­lin Dușa;

o Premiul MULTIMEDIA – „Editurii HUMANITAS MULTIMEDIA” București;

o Mențiune specială LIBREX 2012 – „Editurii DOXOLOGIA” Iași pentru editarea de literatură de re­flecție creștină.

Iulia CIUHU

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top