Jurnalul unui convertit
Pastila de după 6 martie 2012 Niciun comentariu la Jurnalul unui convertit 6O să salut încet, dar să mă audă. Volum perfect, am părut de bun simț și mi-au răspuns vreo doi. Dar oare trebuia să-i fac să se întoarcă? Nu s-au întors toți. Eh, lucrau pe laptopuri, vorbeau, poate nu m-au observat. Nu prea înțeleg de ce nu zîmbesc, măcar, la glumele mele. Uite-i cum hohotesc la vorbele tipului care tot aprinde și stinge, arogant, țigările. Poate dacă aș fuma și eu…Nu, nu, sacrificii din astea nu fac. Să creadă ce vor, numai să fie de bine.
Cică Pink Floyd sînt mai mulți. Credeam că e un tip bolnav de vreo obsesie cu roz. În fine, oricum am o groază de piese de scos de pe Wall înainte să-l adaug pe vreunul în lista de prieteni. Pot să ascult de-ale mele acasă și dau share numai la sofisticării din astea despre care vorbesc ei. Numai să nu mă întrebe ceva măscăriciul ăla care glumește pe seama altora, că-s țintă sigură și nu știu ce să spun. Mie una mi-a plăcut filmul ăla, dar au dreptate, era cam prostuț. Sau, mă rog, „absurd”, cum spun ei.
Dacă nu mi-ar tremura glasul, aș spune ceva comic despre ce se discută, dar…ah, a spus tipa de lîngă geam deja. Apropo de ea, ar trebui oare să port și eu cercei din ăia lungi? Îi văd atîrnînd greoi în multe perechi de urechi, poate e-un specific. Poate de asta nu mă aud. Sau poate vorbesc încet. Doamne, sînt un adevărat paranoid! Să respir mai potolit și să-mi smulg zîmbetul ăsta tîmp de pe față. Uite cum zîmbesc ei, un pic sec, într-o lehamite pedantă și cu dîre de bere pe buza de sus. Și eu am comandat cafea! Poate dacă mă cert într-o doară cu chelnerița și-i spun că am zis „Silva neagră” de fapt…
***
Mi-au livrat astăzi tricoul cu Pink Floyd și colecția de albume. E cam absurd sistemul poștal, am așteptat două luni și am cheltuit deja jumătate din bani pe cercei lungi și pe țigări.
N-o cunosc pe tipa care stă în picioare, trebuie să fie nouă pe-aici. Nu fumează, are cercei mărunți și îi răsună tropăit de dubstep din căști. Ar trebui măcar să-i spun să-și comande o bere.
Anca TOMA
Adaugă un comentariu