Călăuzitoarea celor șapte coline

Se spune că oamenilor pa­si­o­nați li se citește entuziasmul în ochi, la fel cum li se observă și tristețea atunci cînd le sînt interzise vorbele. Dacă nu aș fi cunoscut-o înainte pe Victoria, cu siguranță aș fi intuit că pe ea o căutam, datorită zîmbetului larg cu care mă primește încă de la ușă. Primele minute ale întîlnirii mă fac să uit de acei ghizi pe care îi as­cultam în copilărie, cu discursul fă­cut de acasă și ținut în buzunar, pen­tru orice eventualitate.

Felul său lent și clar de a vorbi este asemenea vo­ci­lor pe care le auzi o singură dată în viață și care îți rămîn cantonate în minte asemenea unui ecou. „Sîn­tem printre acei oameni care trebuie să aibă o cultură generală destul de bo­gată. Ne-am putea caracteriza ca fi­ind o enciclopedie, pentru că toate se leagă între ele, începînd de la is­torie și religie pînă la arhitectură”. Victoria consideră că orice ghid al unui oraș trebuie să fie asemenea unui ambasador, care scoate în evidență fața nevăzută a acestuia prin intermediul obiectivelor turistice. „Toc­mai de aceea am început să organi­zăm tururi gratuite de-a lungul Ia­șu­lui. Sînt foarte mulți oameni care locuiesc aici de zeci de ani însă nu au avut timp sau nu au avut ocazia să cunoască fiecare loc pe care îl văd fără să își dea seama. Erau un fel de turiști în propriul lor oraș”, adaugă în timp ce măsoară din ochi oa­me­nii care trec prin fața sediului agen­ției de turism.

Pentru că geografului îi stă bine cu drumul, iar Victoria este avidă du­pă tot ce înseamnă călătorie, a ales să meargă la facultate în Cluj, chiar da­că este ieșeancă. Într-un final a realizat că tot Iașul îi este legat de suflet pentru totdeauna. „Nu regret că am ales să fiu departe de casă, pen­tru că acolo mi-am pus bazele în acest domeniu pe care încă le mai u­tilizez”. Din perspectiva unui ghid, poate spune că un oraș trebuie sim­țit din toate punctele de vedere, atît olfactiv cît și tactil, iar Iașul le în­de­plinește rînd pe rînd pe toate. „Da­că ar fi să vorbim despre simboluri ale orașului nostru, trebuie să re­cu­noaștem că Iașul nu este reprezentativ doar prin Palatul Culturii, ci și pentru Sala Pașilor Pierduți a Uni­versității „Alexandru Ioan Cuza”, pentru că acolo se ascunde o parte din istoria poporului român”.

Consideră că un ghid nu are ne­voie de un program sau un model de lucru, avînd deja în sînge do­rin­ța de a trăi în preajma grupurilor. „De fiecare dată cînd am parte de un grup nou, primul meu gînd este să mă împrietenesc cu el, să îl apro­pii de mine în așa fel încît să ne sim­țim bine împreună”, îmi spune pe un ton complice secretul strategiei din munca de zi cu zi. Nu o caracte­rizează munca de birou, însă chiar și atunci cînd este necesar, mintea îi zboară la următorul tur pe care îl va face și la cîte zîmbete va reuși să strîngă la sfîrșit.

Mădălina OLARIU