Ochi de șoim și dibăcie îndoielnică

1001 de măști Niciun comentariu la Ochi de șoim și dibăcie îndoielnică 0

În spațiul verde dintre Rec­to­ra­tul Politehnicii și Facultatea de Chi­mie o mică suprafață de iarbă cosită își pier­­dea culoarea aproape instantaneu, sub soarele puternic și toropeala parcă adunată de pe o zi pe alta. E a­proape de miezul zilei, cîțiva membri ai asociației de la Mecanică aș­teaptă la umbră dubița care trebuie să a­ducă țintele de la tir cu arcul.

A­tunci cînd aceasta sosește durează cî­te­va minute pînă sînt instalate, mai tre­buie doar să începem concursul. Însă îndru­mă­to­rul aruncă scurt o ins­trucțiune că­tre ei, „așteptăm să vină ma­sa și sca­­unele, parcă trebuia să fa­cem treaba profesionist” și îi pune să fa­­că un tabel pentru înscrieri.

Sînt aduse și acestea din urmă și a­­șezate lîngă copac, la umbră. An­­tre­norul de la Clubul Sportiv Mu­­ni­cipal din Iași, domnul Alexan­­dres­cu notează numele primilor participanți, pentru ca mai apoi să pre­­gă­tească arcurile și, ca să se a­si­gure că nu pățim nimic, ne oferă ins­­­truc­țiu­ni­le, scurt, una după alta. Îi dau un nu­me și sînt întrebat dacă am mai par­ticipat, „parcă a mai fost un Rareș anul trecut” pare să-și amintească el.

Participi și nu cîștigi

Apar tot mai mulți și pînă să în­cea­pă primele trageri sînt notate vreo 20 de nume. Sînt al doilea, du­­pă Alexandru, care este îndrumat de antrenor, iar eu de instructorul tînăr. Sînt sfătuit să în­de­păr­tez piciorul drept în lateral și să-l țin pe cel stîng în față. Pri­mesc un arc, în­tind mîna stîngă, apoi trebuie să privesc ținta prin cercul mic. Îmi a­șază săgeata în arc, cu o pa­nă în a­fa­ră. „Cu degetele ții doar de coardă, dacă ții săgeata iese din arc. Acum trage mîna bine pînă sub băr­bie”. Asta a fost ultima ins­truc­­țiu­ne. Coar­da plesnește liber și să­g­ea­ta se înfige instantaneu în cer­­cul albastru. „Arcul muncește, nu tu”, se aude vo­cea domnului Ale­xan­dres­­cu. Fie­ca­re trage cîte trei să­geți, o dată de a­co­modare, apoi de do­uă ori „de e­fect”, cele din ur­mă fiind punctate. După fiecare tra­­ge­re se aud cifre, „9, 8, 5, 22”, ca­re pentru noi sînt doar culori, galben, al­bas­tru sau negru. Ni­me­resc pe la mij­lo­cul clasamentului cu un total de 29 din 60 de puncte. Apoi ur­mea­ză cei­lalți, doi cîte doi, și uită de di­plo­me, căci pleacă de îndată ce a­flă rezultatul. Facem pa­u­ze, mai a­les cînd săgețile se ră­tă­cesc prin iar­­ba înaltă din spatele țintelor. „În fie­­care an pierd cîte 3-4 și costă cinci euro una”, spune maestrul. Pî­nă spre final, cel mai bun a fost A­lexandru, cu 48 de puncte, după băr­batul „ab­sol­vent de te­­ologie” ca­­re execută 51 de punc­te, și fetița lui, Alexandra, 54. „Mai ușor în­va­ță copiii”, conclu­zio­nează antre­no­rul.

Georgel COSTIȚĂ

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top