Ochi de șoim și dibăcie îndoielnică
1001 de măști 10 mai 2012 Niciun comentariu la Ochi de șoim și dibăcie îndoielnică 0În spațiul verde dintre Rectoratul Politehnicii și Facultatea de Chimie o mică suprafață de iarbă cosită își pierdea culoarea aproape instantaneu, sub soarele puternic și toropeala parcă adunată de pe o zi pe alta. E aproape de miezul zilei, cîțiva membri ai asociației de la Mecanică așteaptă la umbră dubița care trebuie să aducă țintele de la tir cu arcul.
Atunci cînd aceasta sosește durează cîteva minute pînă sînt instalate, mai trebuie doar să începem concursul. Însă îndrumătorul aruncă scurt o instrucțiune către ei, „așteptăm să vină masa și scaunele, parcă trebuia să facem treaba profesionist” și îi pune să facă un tabel pentru înscrieri.
Sînt aduse și acestea din urmă și așezate lîngă copac, la umbră. Antrenorul de la Clubul Sportiv Municipal din Iași, domnul Alexandrescu notează numele primilor participanți, pentru ca mai apoi să pregătească arcurile și, ca să se asigure că nu pățim nimic, ne oferă instrucțiunile, scurt, una după alta. Îi dau un nume și sînt întrebat dacă am mai participat, „parcă a mai fost un Rareș anul trecut” pare să-și amintească el.
Participi și nu cîștigi
Apar tot mai mulți și pînă să înceapă primele trageri sînt notate vreo 20 de nume. Sînt al doilea, după Alexandru, care este îndrumat de antrenor, iar eu de instructorul tînăr. Sînt sfătuit să îndepărtez piciorul drept în lateral și să-l țin pe cel stîng în față. Primesc un arc, întind mîna stîngă, apoi trebuie să privesc ținta prin cercul mic. Îmi așază săgeata în arc, cu o pană în afară. „Cu degetele ții doar de coardă, dacă ții săgeata iese din arc. Acum trage mîna bine pînă sub bărbie”. Asta a fost ultima instrucțiune. Coarda plesnește liber și săgeata se înfige instantaneu în cercul albastru. „Arcul muncește, nu tu”, se aude vocea domnului Alexandrescu. Fiecare trage cîte trei săgeți, o dată de acomodare, apoi de două ori „de efect”, cele din urmă fiind punctate. După fiecare tragere se aud cifre, „9, 8, 5, 22”, care pentru noi sînt doar culori, galben, albastru sau negru. Nimeresc pe la mijlocul clasamentului cu un total de 29 din 60 de puncte. Apoi urmează ceilalți, doi cîte doi, și uită de diplome, căci pleacă de îndată ce află rezultatul. Facem pauze, mai ales cînd săgețile se rătăcesc prin iarba înaltă din spatele țintelor. „În fiecare an pierd cîte 3-4 și costă cinci euro una”, spune maestrul. Pînă spre final, cel mai bun a fost Alexandru, cu 48 de puncte, după bărbatul „absolvent de teologie” care execută 51 de puncte, și fetița lui, Alexandra, 54. „Mai ușor învață copiii”, concluzionează antrenorul.
Georgel COSTIȚĂ
Adaugă un comentariu