De la mici la mare
Pastila de după 10 mai 2012 Niciun comentariu la De la mici la mare 1Piața Universității a cerut și Pieței Universității i s-a dat: Guvern nou-nouț, de altă culoare și asezonat cu un ministru (propunere încă, în momentul în care scriu textul) al Educației care are atîta treabă cu învățămîntul cîtă am eu cu speologia.
Dar nu contează, băieții buni care au ieșit la protest au spus că, în caz de ceva, revin, fac iarăși „revoluție” și îi dau jos și pe noii netrebnici. Și tot așa, cu noi proteste pentru noi guverne și președinți pînă cînd o să fie bine.
Acum, nu trebuie să fii expert în psihologie și sociologie ca să-ți dai seama de cîteva chestii de simț comun:
1. La un al doilea protest vor ieși în stradă considerabil mai puțini oameni. Se pierde cheful și energia și lumea va avea iluzia că oricum ceva, ceva tot s-a schimbat de la primul.
2. Pînă să-și dea oamenii seama că nici cu cei noi de la conducere nu prea merge treaba, vor trece ani „buni”. Mă refer aici bineînțeles la mase, la cei care votează.
3. Pe cît pariem că iar o să se bage placa cu „nu merge bine că ne-au lăsat țara săracă, au furat ăia dinainte tot”?
Să nu fiu înțeles greșit, nu sînt împotriva protestelor, ba chiar le susțin. Atîta timp cît au o miză, un miez solid. De exemplu, în Piața Unirii din Iași, în fiecare seară după ora 6, se strîng între cinci și zece oameni de diverse vîrste și strigă „Jos Băsescu!” și alte de-astea. Pesemne sînt prea ocupați cu protestele ca să mai vadă ce se întîmplă pe la București și ce guverne „cinstite” se propun. Mircea Badea mai lipsește printre ei.
Să protestăm, deci, dar nu doar de dragul de a o face. Nu ca să-l vedem pe Băsescu afară din Cotroceni sau pe Antonescu mai devreme-n Parlament, ci ca să ne trezim (apropo de Crin) mai împăcați cu locul în care ne-am născut. Să protestăm cu capul și nu cu pumnul și piciorul, că multe nu prea ne-au mai rămas de făcut într-o țară de oameni sfîrșiți.
Ioan STOLERU
Adaugă un comentariu