Cîntări în fum de țigară

Dacă mergi ziua, o să ai surpri­za de a nu putea distinge foarte bine for­mele o dată ce ajungi înăuntru, și a­sta pentru că lumina este foarte s­la­bă în Clubul Presei, în spatele U­ni­versității Petre Andrei.

Nici se­a­ra nu arată foarte diferit, iar excepție fac doar momentele cînd se organi­ze­a­ză Open Mic Nights sau campionate de ping-pong. De altfel, genul acesta de e­venimente sînt destul de frecvente, la fel cum marțea se organizează se­ri cu vizionare de comedii vechi, mul­te dintre ele cu Stan și Bran. De ceva vre­me, la Open Ni­ght-ul de sîm­bă­tă seară se acordă și premiu – 100 de lei pentru cîș­ti­gă­to­ri, la fel cum parti­cipanții primesc shot-uri gratuite.

Impresia generală pe care o lasă lo­cul este de spațiu aerisit, pentru fe­lul în care sînt dispuse mesele și pen­tru că rareori, de obicei la concerte, barul ajunge să fie plin. Și da­că tot vorbim de aerisire, pentru ne­fu­mători locul ar putea să fie din pri­ma neplăcut, cum fumul de ți­ga­ră se poate tăia cu cuțitul. Dar pro­ble­ma își găsește rezolvarea pe timp de vară, cînd mese sînt și afară, pe te­rasa din fața barului. Locul nu es­te nici elegant, nici pretențios, este ge­nul de bar în care deseori vezi studenți ju­cînd șah, ping-pong, table sau căr­ți ori zdrăngănind la chitara de pe sce­nă. Spațiul amenajat pentru tenis de ma­să este destul de îngust, dar asta pre­a puțin contează cînd pentru jo­cu­ri nu se percepe nici un fel de ta­xă, principalul dezavantaj fiind că și a­co­lo lumina este cam slabă.

Spuneam că localul nu este unul pre­tențios – nici prețurile nu fac ex­cep­ție, o cafea cu lapte costă 3,5 lei, o bere 4. Muzica este în general des­tul de bună. Melodii vechi, sau pre­fe­rințe pe care le poți cere oricînd de la bar. Clubul Presei este genul de local cu c­lienți fideli, în ca­re barma­nul și pa­tro­nii se cunosc du­pă nume, eventual joacă împreună un tenis sau ră­mîn să povestească pînă dimineață, cînd în­cep să circule tramvaiele.

Livia RUSU