Flori de epocă cu miros incert

Aproape că mi-e ciudă că nu am prins și eu anii aceea în care de Ziua Regalității se aruncau buchete de flori de la balcoane. Dacă aș fi lo­cu­it în Bucureștii de atunci, m-aș fi strecurat pînă aproape de trăsura re­gală, iar cînd cădeau deasupra sa cu­nunele parfumate, le-aș fi căutat pe jos, și așa prăfuite sau poate chiar zdrobite de vreun picior grăbit să salute familia suverană, le-aș fi ri­di­cat și păstrat ca pe niște comori sfinte.

Ascunse de lume, ele mi-ar fi fost ca niște podoabe cu care m-aș fi aranjat numai în momente precum cele de acum, în care lumea aleargă încruntată, ocărînd și batjocorind, tocmai pentru ca atmosfera aceea de altădată cu oameni veseli, zîmbete, îmbrățișări și dansuri să mă cuprindă iar.

Noi am uitat să trăim frumos. De 10 mai am uitat să ne îm­po­do­bim curțile, să întindem covoarele și să agățăm buchete de flori și panglici colorate la balconele apartamen­telor. Iar dacă le-am fi scos pen­tru sărbătoare, praful de dinaintea alegerilor le-ar fi întinat. Am mai uitat totodată și de cutumele care atunci funcționau ca un reflex. Nu ai să vezi în nici un tablou de pe 10 mai, de la promenada mondenă a trăsurilor decorate cu trandafiri, li­li­ac și bujori, cupluri care să nu fi ales pentru „Bătaia cu flori de la șosea” veșmintele cele mai deose­bi­te, deși nu erau obligatorii. Acum în­să, chiar dacă regulile Casei Regale impun anumite standarde, invitații le ignoră, iar dacă blugii preferați se asortează cu cămașa cumpărată de curînd, atunci blugi să fie. Păcat deci că azi ceremoniile regale la care se folosesc doar tacîmuri din argint și aur fac parte numai din scenariul ce­lor care (se) visează prinți sau prin­țese.

***

În discursul rostit pe 25 oc­tom­brie în fața Parlamentului, Ma­jes­ta­tea Sa, Regele Mihai I al Ro­mâ­niei evidenția chiar de la în­ce­put: „prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noas­tre, în toate războaiele pe care a tre­buit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dă­rî­mat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul”.

Oare am auzit noi bine care ne este cea dintîi îndatorire?

Iulia CIUHU