Un nebun pe-o macara

Opinia de la centru Niciun comentariu la Un nebun pe-o macara 7

Acolo, în salon, i se dădea un pu­mn de medicamente. În special pentru so­mn, dar tânărul student Vlad lasă să se înțeleagă că a mai fentat pro­ce­du­ra. Că s-a prefăcut că înghite pas­ti­le­le. În mare, toată treaba stătea cam așa: „Eram într-un salon închis. At­mos­fera e de stagnare acolo, de in­vo­lu­ție, de degenerare fizică și mo­rală. A­cesta este tratamentul”, spu­ne Vla­d.

E clar. Spitalul de nebuni nu e chi­ar cea mai veselă locație pentru un optimist incurabil, cum tînărul se des­crie. Ba chiar deloc. Vlad a vă­zut a­colo inclusiv copii închiși. Ti­ne­ri, a­du­și de părinți pentru că ori sî­nt prea me­lancolici, ori scriu versuri prea triste, ori pur și simplu încurcă prin ca­să, probabil, și-atât. Pe el, unul, nu l-au băgat acolo părinții. Nu, Doa­m­ne ferește! – „Tata e un sfânt!”, spu­ne Vlad. Pe el, la nebuni l-a băgat le­gea.

Dacă te uiți atent la tînărul cu pă­rul încîlcit, cu un aer detașat, par­că l-ai recunoaște de la televizor. Doar că, de data asta, lipsește un e­le­ment: Vlad e îmbrăcat la interviu. Ul­tima dată cînd a apărut în presă, chiar după Paș­­te, apărea cocoțat gol-pușcă pe ma­caraua de la șantierul Teatrului Na­ți­onal din București. Afișa un banner cu simboluri pacifis­te, un ma­ni­fe­st ecologist.

A venit Poliția, Salvarea. Ce e­rau să facă? Au zis că e nebun. Că vrea să se sinucidă. Două săptămîni la spita­lul de psihiatrie ar fi trebuit să-i scoa­tă „tîmpeniile” astea din cap. Dar Vlad zîm­bește. Zice că a fost o experie­­n­ță. Zice că ăsta e prețul pe care tre­bu­ie să-l plătești pentru exces de optimism în România.

Și totuși, de ce s-a urcat gol puș­că tocmai sus pe macara? Pentru că și-ar fi găsit – „prin meditație” – ce­ea ce el numește „liniștea interioară”. Pen­tru că voia să le arate bucu­reș­te­ni­lor că se pot întoarce la origini. Dez­brăcați de inhibiții. De tehnologie. Eliberați de mașini, de bani, de zgo­mot.

Vlad are doar 21 de ani. Și zice că privește partea bună din orice. De as­ta, din salonul unde a fost ținut în­chis timp două săptămîni, i-a rămas mai degrabă un banc în minte. I l-a spus un vizitator venit din întî­mp­la­re.

Unui tip îi sare roata de la ma­și­nă lîngă spitalul de nebuni. Rămîne acolo, nu știe ce să facă. De peste gard, unul dintre nebuni se apropie și-i zice: „Fiecare roată are patru șu­ru­buri. Ia cîte unul de la celelalte trei și apoi toate vor avea cîte trei”. Șo­ferul, uimit: „Da tu nu gîndești rău deloc!”. La care, nebunul: „Păi, da! Eu sînt aici pentru că-s nebun, nu prost”.

Vlad rîde tare. Bancul ăsta chiar îl distrează. Apoi refuză apa minera­lă. Că are mult clor, zice. Iar el, de ce­va vreme, a renunțat „la toate vi­ci­ile astea”.

Andrei UDIȘTEANU

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top