Cu urna plină la crăpatul zilei

Ziua de votare a dezmorțit de­vre­me Pașcaniul. Oamenii care nu ieșeau du­minică dimineața din case decît ca să culeagă o traistă de legume din pia­ță sau să se orînduiască la coadă la bi­se­­rică, astăzi mișună peste tot. Cîte doi-trei, pășcăneni aglomerează încet străzile și se îndreaptă către școli, spre secțiile de votare improvizate.

„Ia-uite tată, i-a adus de la prima oră cu autobuzul”, și cei doi jandarmi rîd zgomotos. Dar, de la distanța de la care s-au oprit, părea într-adevăr că tu­rismul electoral a început încă de la ora 7.00 dimineața. În fața Școlii nr. 3 Iordache Cantacuzino, două autobu­ze stau bot în bot, în jurul lor roind a­proape 200 de oameni, părînd c-ar vrea să le vandalizeze. Deodată, din mi­jlo­cul grupului, o învățătoare încarcă ce­le două autobuze cu prichindei și a­du­na­rea se sparge, formîndu-se în­gră­mă­dea­lă la fiecare dintre geamuri, din spa­tele cărora micuții dădeau energic  din brațe.

În schimb, nu găsești aceeași e­ner­gie și la cele două secții de votare din școa­lă. „Păi noi am deschis mai de­vre­me, de vreo oră, și au venit oamenii, da”, îmi spune un bărbat uscățiv care stă pe culoarul de intrare, lovindu-se cu bărbia de piept cînd dădea din cap cu putere. Înăuntru, automatele de ca­fea sînt mai turate ca un motor răgușit de Dacia și oamenii își culeg fețele în palme, așteptînd. În fața mea, un bă­trîn cu o sacoșă din nuiele împletite și încălțat în șlapi trece lipa-lipa dinspre cabină. „Niciodată n-am mai votat ca acuma de devreme. Vreau să iasă tot dom’ primar, am avut vreme bună, în oraș a fost frumos și nevastă-mi-i i-a fost și ei bine, dar ea nu poate să mai vi­nă”, spune mîndru, plecînd mul­țu­mit spre casă. În depărtare, autobu­zele scot fum negru și copiii stau aliniați la lunetă, dînd în continuare din brațe.

La stopit opțiunile electorale

La Pașcani se votează în cupluri. Băr­bații și femeile trecuți de prima vîrs­tă merg la braț pe trotuare, îmbăcați în „haine de sărbătoare”. „Au venit oa­meni mulți, mai ales bătrînei care merg la biserică. La ultimele alegeri nu fă­ceam atîtea sondaje nici la amiază”, mă anunță cu un aer de somitate un in­di­vid din fața Colegiului Național „Mi­hail Sadoveanu”, care adăpostea do­uă secții în sălile-i de clasă. Dă cu o se­riozitate caraghioasă din cap, îmi îm­­pinge autorizarea de la Biroul Cen­tral Electoral sub nas, dar tot nu-mi explică pentru cine face exit-poll-ul.

Înăuntru, agitație mare. Președinta co­misiei flutură în fața unui bătrîn o serie de buletine de vot, două femei ies nedumerite din cabine și întreabă pe cine apucă dacă pot să voteze un sin­gur consilier și nu tot partidul. Și pe mi­ne tot nu reușește nimeni să mă lă­mu­rească unde anume trebuie să votez, pentru că pe afișele mari din o­raș e trecută strada, dar ai două șanse din trei ca blocul tău să nu fie la secția cea mai apropiată

Afară, doar doamna Maria e li­niș­tită. Nici ea nu știe de ce i-au scos și duminica să curețe străzile și să ude flo­rile, dar ea se îngrijește de tran­da­fi­rii bătuți de pe aleile din centru de parcă ar fi din curtea ei de la Conțești. „Votez maică și eu, votez. Dar întîi să-mi termin de stropit copilașii, să-i hră­nesc pe cei de-acasă și să termine și băr­batu lucru. Să mergem amîndoi”.

Cătălin HOPULELE