Patru ani în schimbul unei hîrtii

Povești fără timbru Niciun comentariu la Patru ani în schimbul unei hîrtii 1

Încă de la ora deschiderii, la sec­ții­le din Târgu Frumos au venit laolal­tă, buluc, familii și prieteni pentru a îndesa ștampila pe buletinul de vo­tare. Printre primii sosiți se numără domnii Ionel și Victor.

Ambii au a­juns la o vîrstă la care promisiunile pri­marilor li se par niște versuri spuse într-o buclă, dar fețele acoperite de un zîmbet larg le arată că poate de a­ceas­tă dată au făcut alegerea cea bu­nă. „Cu toții așteptăm schimbări. Dar aici în Tîrgu Frumos ne trebuie o or­ga­nizare mai decentă și niște locuri de mun­că”, îmi spune privind cu ochi pie­­ziși la carnețel domnul Victor. „Da, de cînd fostu’ primar a desființat în­căl­țămintea, a făcut și el un drum și cî­teva gropi, atît”, îl completează ra­pid, cu jumătate de gură, domnul Ionel.

La școală se notează cu ștampila

Prin oraș domnește o liniște care îi miră și pe unii dintre locatari. „Mă așteptam să mai umble cineva cu un «Hai PSD» sau ceva, dar e tăcut”, îmi zice cu un glas puțin răgușit E­le­na. Ea lucrează la pizzeria aflată lîngă o stație de votare și de dimineață se plim­bă de la masă la masă fără în­ce­tare. „Se adună tineri, bătrîni, oa­meni cu fa­milia, mulți după ce ies de la școală, vin aici la o cafea și o ți­ga­ră”, îmi zi­ce fata grăbită să ia comanda unui cu­plu care tocmai ajunsese.

„Pacea” de după votare este însă dis­trusă de un strigăt puternic care vi­ne de la una din secții. Un domn mai că­runțel, dar cu mult aer în piept în­ce­pe să țipe la un grup de oameni. „N-am făcut nimic eu, îți jur. Doar și eu fac parte din consiliu, cum să fac așa ceva?”. Indiferent de problema sa, ni­meni nu încearcă să-l calmeze, nici mă­car ofițerul pus să păstreze or­dinea în timpul alegerilor.

Deși pe unii ziua votului i-a prins cu ceva nervi, tinerii care țin pentru pri­ma oară buletinul de votare în mî­nă nu par a fi deloc emoționați de o a­semenea responsabilitate. „Eu vo­­tez cu omul de care are nevoie ta­tăl meu, la consiliile județene nici nu m-au interesat, i-am ștampilat pe toți”, îmi zice un tî­năr, cu un rînjet pî­nă la urechi. Fetele în­să votează de frică, iar una din ele îmi mărturisește, aparte că „am auzit că se plătește cu în­chi­soa­re dacă nu mergi să votezi”.

Pînă la amiază, holurile școlii în­cep să fie bîntuite de alegători gră­biți, iar frustrarea acestora se au­de și de afară. Unii mai mor­mă­ie ce­va, alții țin supărările pentru ei, doar un domn, puțin necăjit, iese gră­bit pe poarta in­cin­tei. „Bătaie de joc! să stau ju­mă­ta­te de oră ca să votez un bambilic?!”

Paul ANDRICI

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top