S-au dus gălețile

Tipul din spatele microbuzului a a­dormit pe roata de rezervă. Se tre­zește brusc înainte de Ruginoasa și dă un telefon: „Întrebare rapidă. O se­cun­dă! Prințul Nicolae e al Moldovei sau al Craiovei? Zi repede!”.

Cobor lîngă școala cu secțiile de vo­tare 1 și 2. În față, pe trotuar, doi băr­bați prăfuiți, îmbrăcați în trening, stau și discută în șoaptă, aproape conspirativ. „Am pierdut un om!”, strigă cineva dinăuntru, dîndu-și seama că șe­ful secției nu mai e de găsit.

Însă imediat reapare domnul Paul: „Totu-i liniștit. Aici la mine am avut 40% pre­zență la vot și dincolo, la cealaltă sec­ție, cred că sînt vreo 20”. Omul mă a­si­­gură că nu s-a dat șpagă electorală în sat. „Aici în centru cel puțin nu. S-au dus gălețile anul ăsta, gata. Așa pe la colț dacă s-a mai dat cîte o bere acuma eu n-am de unde să știu”. Unul dintre cei doi bărbați în trening iese din școa­lă mîndru, spărgînd semințe și e­vi­tîn­du-mi privirea.

Undeva pe drum, un copil îm­bră­cat doar în pantaloni scurți, negri, se joa­că alergînd în jurul unui stîlp, ținînd într-o mînă o funie albastră, ca cea cu care sînt prinse bannerele elec­to­­rale prin restul satului. Cel care a fost rupt de-aici nu se vede nicăieri.

Prin fața mea trece un puști cu un pliant electoral albastru și cîțiva lei în mînă. Îmi dă „Bună ziua” și după ce trece de mine aruncă pliantul.

„Mai adu o bere. Da’ doar n-am vo­tat degeaba!”, îl trimite unul dintre cei doi băiețași care stau în fața cîrciu­mii pe celălalt. Aici se discută politică, nu glumă. Vreo șase bărbați, care și-au par­cat scuterele și bicicletele pe unde au apucat, stau pe scăunele sau rezemați de gard în fața barului și se îm­băr­bătează unul pe altul. „Du-te, mă, și votează!”. „Du-te, bre, și vezi-ți de trea­ba ta. Ce, ai înnebunit și tu?”. „E timp. Cît e ceasul acum? Mai avem pa­tru ore”.

Peste gardul casei din spatele cîr­ciu­mii apare un cap de femeie care-i în­treabă pe bărbați dacă și-au făcut datoria de cetățeni. „Frumos am fost, hotărîți, așa!”, vine imediat răspunsul. „Tre’ să fii mîndră că o să ai fecior primar”, com­pletează unul dintre ei. Din curte ie­se o mașină cu cinci oameni și plea­că în direcția școlii. O femeie de pe ban­cheta din spate își face cruce.

Începe să bată vîntul și bărbații se re­trag înăuntru, la adăpostul cîrciumii, și încep a dezbate mai aprig. „Da’ da­că iese USL-ul mîine dimineața mi-am facut bagajul și-am plecat la He­leș­teni!”. „Ha! Acuma te-ntorci, UNPR-istule care ești!”. „Auziți, da’ eu cum am zis? Dacă iese cine tre’ să dau be­re?” Femeia, mama candidatului din partea USL, intră cu mine în vorbă. Îmi spune ce măgării fac cei din PDL, că dau cîte 50 de lei pe vot și că „satul ăsta e plin de bețivi care își dau votul pe bani de rachiu”.

Copilul de mai devreme se în­toar­ce cu niște ziare de altă culoare și o în­ghețată. La primul stîlp aruncă zia­rele.

Se întoarce mașina cu cei cinci oa­meni și șoferul îl întreabă pe-un bărbat ca­re stă rezemat de gard cu cine-a vo­tat. „Cu Ceaușescu! Încă mai am acasă ta­bloul cu el!”

Ioan STOLERU