Creatorul de opinci, concurentul lui Mihai Albu

Ion Nistor croiește papuci tra­di­ți­o­nali după noile tendințe. Și încă se mai găsesc cumpărători în tîrguri și o­boa­re.

Cum să-l recunosc pe meșter

„Numărul mașinii e NBA, ca la a­me­ricani”, explică scurt la telefon Ion Nis­tor plăcuța de identificare de la „ca­leașca Volkswagen”, cea care a bătut su­te de kilometri pe șoselele din țară, pe la toate tîrgurile de tradiții la care a fo­st invitat.

Ca vîntul, pornim spre casă: „Mer­­gem la cîțiva kilometri în afara Si­ghi­șoa­rei, apoi prima stradă la stînga, du­pă in­dicatorul cu trecerea de pietoni, nu dă greș nimeni”. Prima la stînga, cî­te­va co­șuri fu­megînd și apare și casa lui ’nea Ion.

Tița, responsabilă cu muzica

Înăuntru nu este casă. E palat cu­ra­t, o adevărată împărăție a opincilor, a curelelor, cu șef peste toate meșterul Nis­tor. Rătăcit între un cuier și un vo­lan, lu­cru modern printre articolele tra­di­ți­o­nale: „Trebuie să-l îmbrac, mai pri­mes­c diferite comenzi, dacă am model fac orice, numai gaură la ac să nu-mi dea să fac”. Cei care ajută la opinci zi de zi cu devotament sînt Tița, un papagal ca­re îi cîntă de dimineață pînă seara, fii­ca lui și Alex, nepotul, la grădiniță în gru­pa mare, căruia ar vrea să-i lase meseria moș­tenire, dar încă n-a aflat că el ar vrea să se facă, atunci cînd va fi mare, „șef de polițist”. Ca să-i meargă mîinile ca ful­gerele la croit și cusut opinci sau cu­rele, bea tot timpul dintr-o ulcică tra­­di­țională în care ține „energia”. „Îmi pun aici cafea de dimineața și tot iau din ea aproape toată ziua.” Primul pe ca­re l-a încălțat a fost un prieten. „I-am făcut două perechi, dar mă gîn­dea­m, ce dom’le, chiar opincar. Am văzut că le-a plăcut mai multor oameni și au în­ce­put să fie din ce în ce mai mulți in­te­resați, m-am apucat serios”.

Noua colecție

Opincile sunt făcute ca la carte, di­n piele de vită. Ion Nistor se inspiră din­­tr-un manual făcut pe la sfîrșitul anilor ’50. Dacă s-ar face unul nou, ar trebui să apară și o fotografie cu o pereche de o­pin­ci naționalizate, făcute de Ion Nistor, „cre­a­­ții proprii, care nu țin de re­giu­nea geografică”.

De anul trecut, de cînd a murit men­torul său, el a rămas cel care dă trendul la opinci și cel mai mare meșter pie­lar, vedetă la marile tîrguri din țară. „Pe unde am fost, am văzut modele co­piate de la mine. Au cumpărat o pe­re­che, au desfăcut-o și au croit altele, dar eu nu le zic nimic”, spune meșterul. Ceea ce nu știu „pseudo croitorii” de opinci este că ’nea Ion a scos pe piață un model și o colecție nouă. „Nu sînt așa cum erau o­dată, am păstrat toate influențele, în­să le-am adus mai spre zilele noastre”. As­tfel, ar putea fi un concurent puternic pentru Mihai Albu, designerul ca­re încalță vedetele.

Opinci pentru catwalk

Opincile lui ’nea Ion au fost și pe cat­walk, la o prezentare de modă: „A ve­nit o zăludă, creatoare de modă, și a zis că vrea pentru o colecție. Au fost fă­cu­te ca la carte, numai că a vrut niște șiretu­ri mai colorate. Le-am făcut, dar n-am fost curios să le văd la prezentare”. Are acasă o mașină de cusut piele, veche din 1926. „A fost cumpărată de cei care au în­ființat atelierul cu patru boi. A vrut să­-mi dea cineva 55.000 de euro și n-am vrut să o dau”, spune meșterul pielar.

Fix după ce a terminat clasa a VIII-a, meșterul Nistor a avut același vis ca și pre­ședintele Băsescu: se vedea pe ma­re, că­pitan de vas. Însă i-a „trecut re­pe­de”, cei de la Liceul „Mircea cel Bătrân” nu l-au primit pentru că „tata fusese de­portat și eram înregistrat cu dosar”. „E­ram cel mai mare dintre frați și a trebu­it să-mi întrețin familia, așa că m-am apucat de muncă, într-un atelier de pie­lărie. Cu timpul, am prins mare drag și nu-mi pare rău și nu o să regret nicioda­tă, munca asta e viața mea”. A­te­li­e­rul, și-a pus în cap să-l lase moștenire ori celor două fete, ori nepotului Alex, „ca­re e prea mic să înțeleagă, dar își ba­gă tot timpul nasul și încearcă să în­ve­țe tainele opincilor și ale curelelor”.

Ionuț FANTAZIU