La cafea, în cutia cu sardine

Dacă ești student, și mai ales la „Cuza”, este puțin probabil să nu fi a­uzit niciodată de fast-food-ul „La Balena”. Iar dacă mai stai și în com­plexul Titu Maiorescu, unde este si­tuat, atunci cu siguranță ai trecut pe acolo. Sau l-ai folosit măcar ca punct de întîlnire.

Este, evident, genul de local „pe buzunarul studentului”: bă­u­turi calde cu prețuri între 1 și 3 lei, se­nvi­șuri nu prea gustoase, dar sățioase, de­serturi, snacksuri și sucuri. Nu al­cool, nici țigări. Iar de mai vrei la ca­fea un pliculeț de zahăr or o cu­ti­e de lapte, pe astea le plătești separat. Nu-i mare pagubă căci te ajung toa­te mai puțin de un leu. Ajungi aici în­tre două cursuri, cînd nu merg a­ra­ga­zele în cămin sau cînd un proiect trebuie lucrat. Asta în cazul în care ai noroc să găsești o masă liberă, căci „La Balena” este mereu plin. Astfel că, dacă nu vii aici în timpul cur­su­rilor, va trebui să te mul­țu­mești cu terasa. Bineînțeles, pînă nu vine ge­rul.

Denumirea „La Balena”, pentru cine nu cunoaște, vine de la fîntî­na arteziană construită în forma ma­miferului ce se află în parcul din fața localului. Iar aceasta este singura legătură căci, în privința di­men­siunilor, în Balenă te simți mai de­gra­bă ca în burta unui pește. Să zi­cem, o sardină. Cele opt mese și sca­unele stau aproape lipite unelele de celelalte astfel că, în jumătate de oră cît mînînci un sanviș și bei o cafea, afli despre moduli de gîndire econo­mică, filosofie, cum a fost seara tre­cută la karaoke sau ce profi mai sînt blamați prin facultate. Iar toate as­tea le auzi fără probleme chiar din ce­lă­lalt colț al localului. Nu prea în­ca­pe vorba de intimitate nici cînd ni­me­rești locul gol, pereții din sticlă ex­pu­nîndu-te privirilor de afară.

Dacă nu ești amator de muzică co­mercială, s-ar putea ca urechilor tale să nu le prea priască aici. Pen­tru că boxa neagră de deasupra fri­gi­de­rului difuzează mai mereu hituri de la Kiss FM. Astfel că, există riscul să pleci de aici fredonînd, fără voia ta, „la caii verzi pe pereți… caii verzi pe pereți”.

Alexandra FILIP