Decembrie

Adrian Sobaru e plin de re­grete. La doi ani după ce s-a prăbușit pes­te scaunele parlamentarilor adu­nați să dezbată o moțiune de cenzu­ră, pe 23 decembrie 2010, e mai mă­ci­nat decât decât atunci. Chiar dacă a spe­rat ca gestul lui să schimbe un pic câte un pic sistemul, Sobaru și-a dat sea­ma că, de la nivelul lui, nimic nu poa­te schimba. El și soția lui, Mădă­lina, împreună cu cei doi copii – Ale­xia și Călin – locuiesc într-un apar­tament în cartierul bucureștean Co­len­tina. Călin a fost diagnosticat cu au­tism, tentativa de suicid a tatălui lui fiind pusă atunci pe seama faptului că familia nu-și putea permite terapiile pentru recuperarea băiatului.

„Călin, la patru an și jumătate, nu vorbea. Pentru el, noi nu eram ma­ma și tata. Eram două persoane care stă­teau tot timpul cu el. Primul gest față de noi l-a făcut într-o vară. Eu eram cu transmisiile pe litoral și mi-am adus și familia, pentru că altă vacanță noi nu ne permiteam. Și într-o zi l-am dus pe Călin cu vaporașul. Era agitat. Când am ieșit în larg, s-a uitat la noi și ne-a spus «Vă iubesc!». Era primul lui gest de afecțiune. Am dat de băut la toți colegii!”, povestește Sobaru. La terapie mergeau cu el când aveau bani. Iar de cele mai multe ori n-aveau. Dis­perat că nu se mai poate descurca, Adrian Sobaru a ales să se arunce de la înălțime, cu două zile înaintea Cră­ciunului. Gestul lui era însă plănuit de câteva luni bune. Căuta doar mo­men­tul.

Electricianul de la TVR poves­tește că își plănuise tentativa de suicid cu șase luni înainte. Voia să se arun­ce în gol când președintele Traian Bă­ses­cu se afla în Parlament. „Atunci m-a salvat un telefon. A trebuit să mă întorc la cadru. Și m-am mai gîndit că urma ca fratele meu, care locuiește în Canada, să vină acasă. N-aș fi vrut să mă arunc fără să-l văd, pentru că ar fi fost, probabil, ultima oară când ne în­tîlneam”, spune bărbatul. În toamna lui 2010, fratele lui Adrian Sobaru a venit în România. Pe 23 decembrie, electricianul era în direct, la televizor. La serviciu, nevasta lui, Mădălina, era sunată să mute pe o televiziune de știri. „Am fost șocată. Noi acasă dez­bă­team problemele astea politice, vorbeam despre ce se întîmplă, dar ni­cio­­dată nu mi-a dat vreun semn că ar face asta”, spune Mădălina. Cu o zi îna­in­te, fe­meia își sărbătorise aniversa­rea. A­dri­an spune că n-au făcut nimic deo­sebit: „N-am vrut să fie chiar de ziua ei. Dar în noaptea aceea m-am trezit pe la trei noaptea ca să scriu tricoul. Și cînd m-am aruncat n-am știut ce fac. În momentul acela nu mai eram eu”. „Ne-ați ciuruit!!! Ne-ați vândut și ne-ați trădat. Ne-ați ucis viitorul co­pii­lor. Ne puteți lua viața și banii, dar nu libertatea!!!”, a scris Adrian So­ba­ru cu o cariocă albastră pe tricoul alb. La aproape doi ani de la acel moment, băr­batul e la fel de dezamăgit și re­cu­noaște: „M-am aruncat degeaba de la balconul Par­la­men­tului. Am cre­zut că pot schimba ceva, dar ideea e că acum trăiesc mai rău decât atunci”.

Ionela SĂVESCU