Cealaltă poveste de seară

Filip și Matei. Doi frați și a­min­tirea unui maidan din Drumul Ta­berei, îmbinată cu gustul copi­lă­riei de ciocolată neagră. Deși scrisă la trecut, „Băiuțeii” păstrează caldă imaginea poznelor, a dezamă­gi­ri­lor, pe cea a fotbalului sau a omu­le­ților Știm și Ștam, cei care locuiesc într-un borcan cu muștar. Iar cu fiecare pa­gi­nă dată apare încă o ispravă la care cititorul nu se rezumă doar să pri­veas­că, ci devine părtaș. Volumul își asumă mai întîi rolul unui dialog, ase­mănător unui meci de ping-pong, în care cuvîntul trece pe rînd în dreptul fiecărui frate.

La care se alătură na­ra­tiv simbolurile atribuite plăcin­te­lor cu măr sau chiștoacelor fumate pe as­cuns. Iar în dezordinea generală nu în­cap părțile negative ale copilă­riei. Nostalgia și tristețea sînt date la o parte și înlocuite cu un umor fin, ade­sea ironic și presărat cu fărîme de hazliu, asemenea plăcintelor cu za­hăr pudră de care se bucură Matei. Chiar dacă au crescut într-o pe­ri­oa­dă comunistă, este descrisă ca un joc al statului la cozi sau ascunsului ba­toanelor de salam în sobă. Iar de­ta­liile urîcioase sînt ambalate frumos în hîrtie cerată care păstrează aroma de șerbet sau trufe, ale mătușii Frosa.

Fiecare dintre cei doi coloca­tari ai blocului D13 de pe Aleea Bă­­­iuț pare să revizuiască ce-a scris ce­lălalt și să se ierte reciproc pentru mi­cile scăpări de memorie. Iubirile și dezamăgirile sînt mereu altele, cum ar fi în cazul lui Filip faptul că deși ține cu Dinamo ajunge să joace pen­­tru Steaua. Apar și elemente precum revistele cu Rahan și Pif, soldățeii de plastic, înghețata Polar sau jocul „Re­zistență, pace și cadență”, ce devin creioane pentru paginile cărților de colorat.

„Băiuțeii” fraților Florian deși pa­­re scrisă “brambura” și fără o di­recție anume, se conturează încet, fă­ră a face din jocul copilăriei unul plin de dulcegării, asemenea bomboa­nelor, de la care să ți se facă rău da­că ai mîncat prea multe. Emoțiile sînt dozate în pachețele mici și e­chi­librate de replicile ușor aprinse ale fratelui cel mare, Filip. E ca o po­ves­te ascultată seara la o emisiune de teatru radiofonic.

Mădălina MORARU