Pușca cu gloanțe zaharificate
Ascultă de (la) noi 26 noiembrie 2012 , de Paul Andrici Niciun comentariu la Pușca cu gloanțe zaharificate 4Dacă pe un album scrie la gen metalcore, dar din 39 de minute cît țin în total cele 11 melodii, doar cinci sînt de fapt muzica pe care ai vrea să o asculți, ar merita cumpărat? Fanii mai vechi ai trupei s-ar simți chiar insultați că preferații lor au renunțat la identitatea pe care și-au creat-o, doar să prindă la un public mai larg care se mulțumește și cu rock alternativ. Aceasta este schimbarea spre care pare să se fi îndreptat All that Remains cu ultima lor compilație, „A war you cannot win”(„Un război pe care nu-l poți cîștiga”).
Cu un astfel de titlu, pus în tandem cu o copertă care amintește de steagurile jolly rogers ale piraților, te aștepți la ceva energic, dur, însă aparențele sînt dezamăgitoare. Dar cei care au scris versurile parcă se aflau o parte în spațiu, iar ceilalți pe fundul mării, fără nici o cale de comunicare. Piese făcute fără să pară metal, precum „Down thru the ages” („De-a lungul veacurilor”) care încearcă să povestească despre gloria luptei pasată din tată în fiu, sînt urmate de colinde melodramatice, ca „You can’t feel my shadow”(Nu-mi poți simți umbra). Cel puțin așa sună.
Cele cinci minute în care trupa pare încă să se regăsească sînt în „A war you cannot win” și, de fapt, în mici bucăți ciopîrțite în restul pieselor. All that remains au știut de mult cum să utilizeze duetul dintre chitară și tobe, folosite să sune rapid și ascuțit cînd e nevoie la începuturile melodiilor, ascultătorul fiind astfel păcălit să creadă un anumit lucru. Dar cu cît parcurgi mai mult din compoziție, cu atît descoperi că sub masca de metalcore se află un chip himeră între rock alternativ sau mai bine zis mainstream și o mică parte de metal. Trupa are de fapt doi vocaliști, ambii cu talent, doar că și ei par a fi la poluri total opuse. Primul e cel căruia îi place să-și tortureze gîtul de la cît strigă, iar cel de-al doilea încearcă un Green Day parcă tras prin autotune. În „Just moments in time” („Doar momente în timp”) tandemul lor este destul de bun, dar în rest pare cam tras de păr. „A war you cannot win” poate fi văzut ca un titlu ironic pentru piața contemporană de rock, trupa știind poate că pentru a supraviețui, trebuie să renunțe la a mai lupta.
Autor:
Redactor Opinia studențească, student în anul al III-lea la Departamentul de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la UAIC.
Adaugă un comentariu