Barul cu macazuri

Puține baruri sînt mai pestri­țe ca cel din gară, cu terasă lungă, me­­se și bănci din lemn. Na­ve­tiș­tii îi spun „La vagon”, și deși pe si­gla în­ne­grită de timp scrie altceva; doar cei ne­ini­țiați îi mai silabisesc numele a­de­vărat. E un local „fără fițe”, cum îl re­comandă barmanul, un loc un­de cei care își așteaptă trenul pot ser­vi o bere sau o cafea cu doar cîțiva lei.

De la cantina cu autoservire ai de ales dintre preparate tradi­țio­na­le, unde și cel mai pretențios navetist poate găsi ceva pe gustul lui, fără a scoate din buzunar mai mult de 15 lei. Dacă băutura intră mai greu fără ceva de ronțăit, o farfurie de scrum­bii te poate scoate din în­cur­că­tură fără să ți se subțieze prea mult bugetul.

Tot aici poți cumpăra șosete, plas­turi sau fel de fel de jucării și o­biecte de la bișnițarii care se plim­bă printre mese. Te scutești și de un drum la oftalmolog dacă nu te deranjează să îți alegi dintr-o sa­coșă ochelarii de vedere. Nu-i ne­voie de consult. Din zece perechi una sigur te face să vezi lumea mă­car mai mare, dacă nu și mai clară. Deși de la bar nu-ți poți lua țigări, nu-i nevoie să te ridici de la masă pentru a face rost de o nouă doză de nicotină, ba chiar sub prețul pie­ții. Tot ce trebuie să faci este să ri­dici discret din mînă că te și tre­zești cu „importatorul” de țigări lîn­gă tine care te întreabă, șoptit să nu se audă și la alte mese, cîte pa­che­te vrei.

Muzica este aleasă ca pentru cli­enții fideli, șantieriștii, așa că Salam, Guță sau alți soliști ai a­ce­luiași gen sînt cei care sună din difuzoare. Totuși se poate întîmpla să asculți și ceva live dacă țiganii care-și duc traiul pe lîngă terasa cu pricina sînt în starea necesară să gîdile un acordeon. Cu toate astea, dacă ești în stare să ignori ritmu­rile cu iz oriental și certurile sau con­versațiile aproape răcnite de la alte mese, paharul de vin fiert care costă doar doi lei cincizeci te în­călzește și te binedispune imediat. Doar cerșetorii care nu știu cînd să renunțe  te pot scoate din pepeni, dar și supărarea asta o poți spăla cu un păhărel de tărie. Secretul e să nu exagerezi cu licorile și să poți urca singur în trenul care să te ducă a­ca­să.

Andrei MIHAI