Pelicule de familie înroșite

„Sinister” este probabil un candidat pentru titlul de cel mai bun film de groa­­ză din 2012, ai cărui realizatori au ur­mat bine rețeta unei pelicule horror. De la sce­nariul bine gîndit, la editorii de sce­ne, creatorii de piese și pînă la ac­tori, luc­rul în echipă a acestora a creat ce­va ce demult nu s-a mai văzut– un ade­vă­rat horror. Păcat că responsa­bi­lul cu pu­blicitatea pare să fi ratat majorita­tea ședințelor căci felul în care a decis să pre­zinte pelicula a reușit să distrugă o par­te din atmosferă. Foarte multe sneak-peakuri (clipuri de cîteva se­cun­de) au fost postate pe Internet, toa­te însă conținînd cele mai înspăi­mîn­tă­toa­re momente de pe tot parcursul pe­li­cu­lei.

Povestea îl urmărește pe Elison Os­walt, un scriitor care de fapt nu a mai scris „roditor” de zece ani, și de atunci încă mai caută muza care l-a salvat pen­tru prima oară din anonimat. A fost me­­reu pe drumuri împreună cu familia sa, întotdeauna mutîndu-se în locuri în ca­­re s-au întîmplat crime și dispariții ne­rezolvate de autorități. Dar ultima ca­să în care se mută, ascunde un mister mult mai întunecat decît s-ar fi aș­tep­tat Elison, el dînd accidental peste o se­rie de ro­le de film de opt milimetri, de pe vremea în care pozele alb-neg­re erau ultima mo­dă. Una cîte una vi­zio­nează imagini cu familii fericite, uci­se la final în di­fe­ri­te feluri. Pelicula mai adaugă un per­sonaj misterios care apa­re și dispare din fiecare scenă a rolei, to­tul pentru ca enigma să fie comple­tă.

Ethan Hawke, a cărui față neaco­perită de perechea de ochelari giganți apare mai rar decît omul negru și rău al acestei pelicule, l-a interpretat foarte bi­­ne pe Elison, care pentru unii ar fi pu­tut părea un idiot. De multe ori însă, per­sonajele filmelor de groază sînt scri­se astfel încît să facă greșeli, care într-o situație reală, nu le-ar săvîrși. Le vedem adesea cum, după nici trei zile pe­trecute în casa unui maniac, nu se gîn­desc să plece de-acolo pînă cînd nu descoperă ade­vă­rul sau mor unul cîte unul. Deși ca­rac­terele din „Sinister” iau în conside­rare posibilitatea, Elison ofe­ră un mo­tiv pentru a rămîne. Pentru res­tul lu­mii nu ar fi unul bun, dar e credi­bil și se da­torează și faptului că scena­riul a fost gîn­dit și proiectat cu aten­ție. De la at­mos­fera sinistră bine re­da­tă pînă la muzica de fundal, nu foarte gă­­lă­gi­oasă, să distragă atenția și suficient de liniștită pentru a oferi un sen­timent de tulburare privitorului.