Ultimul meci

Dintre Crăciun și Sfîrșitul Lumii aș alege mereu sfîrșitul Crăciunului. Nu că aș avea ceva în mod special cu motivele gratuite de a sta degeaba și de a bea și a mînca în plus, dar goana după consum și fericirea la promoție mă irită mai ceva ca beteala cu sclipici.

Băieții care-au inventat Sfîrșitul Lu­mii probabil au văzut cît de profi­ta­bil e Crăciunul pentru Carrefour și Bi­se­ri­că și s-au gîndit să facă ceva mai universal, din care să poată suge bani și alte a­faceri. Dacă pentru anualul 25 decembrie cumperi cadouri, mîncare, băutură și mai dai un ban și la preot, să fie totul OK, în cazul Apocalipsei se schimbă treaba.

Înainte de toate și de toate trebuie un drum pe la biserică, să nu cumva să te prindă tragedia cu vreun păcat ne­măr­tu­ri­sit. Apoi treci pe la farmacie: antidepre­sive, metoclopramid, picături de ochi, pastile de tuse cu efect halucinogen, Smec­ta, orice crezi că ți-ar folosi la în­ce­put de sfîrșit. Urmează proviziile se­rioa­se: mîncare, băutură și arme. Că­lu­gă­­­rii tibetani spun că toată treaba ar pu­tea să dureze și trei luni, timp în care Pă­mîntul va fi privat de electricitate, și recomandă să te baricadezi în casă sau să te retragi în natură. Deci cartofi, lem­ne, cărbuni, lăzi frigorifice, ceafă de porc și cîteva casolete de mici (nu se poate sfîr­șitul lumii fără un grătărel), vin alb, vin roșu, țuică, coniac, cîte o bîtă pentru fiecare membru al familiei, pușcă dacă ai permis de port armă, pușcă și dacă n-ai (cine mai verifică în prag de Apo­calip­să?), lanterne, baterii, vestă antiglonț (ce, crezi că o să fii singurul cu pușcă?) și, cel mai important, o telecomandă.

Ar fi păcat să treacă sfîrșitul lumii și să nu prinzi și tu, orinde-ai fi, meciul dintre cei care-au stat acasă și și-au văzut de treabă și nebunii ca tine.