Pagini de roman în sinonimie

„The Words” este un film care își con­struiește subiectul între alte două po­­vești, urmărind trei fire na­rative di­fe­rite, care se înnoadă pe parcursul pe­li­culei. Scenariul este creat în ju­rul unui scriitor debutant, Rory Jan­sen (Brad­ley Cooper), care în­cear­că să își promo­veze cartea într-un do­meniu în care numele necunoscute ră­mîn doar niș­te înșiruiri de litere pe raf­turi. Ten­ta­ția plagiatului apare pe neaș­teptate și îi înăbușă virtuțile, transfor­­mîndu-l în personajul care a visat să de­vină. Un scriitor cunoscut și premiat, dar care nu își merită aprecierile pu­b­licului.

La Paris, acesta vede într-un an­ti­­cariat o servietă învechită și este convins de soția sa, interpretată de Zoe Sal­dana, să o cumpere. Cursul acți­u­nii poa­te fi ușor intuit. Ajuns acasă, Rory găsește în servietă un manus­cris cu pa­ginile îngălbenite, redactat la o ma­șină de scris. Povestea înfă­ți­șează via­ța unui tînăr mobilizat, la 18 ani, în ca­pitala Franței, după cel de-al Doilea Război Mondial. Au­to­bio­grafia aces­tuia este transformată într-o operă de ficțiune în mîinile lui Rory, care pri­mește Premiul Aca­de­miei de Arte și Cultură pentru roman. La ie­și­rea de la festivitate, es­te urmărit de un bătrîn îm­brăcat într-un palton gri, al cărui rol în film este de­dus cu ușu­rință, acesta fiind, de fapt, autorul căr­ții semnate de Rory.

Povestea înfă­ți­șează via­ța unui tînăr mobilizat, la 18 ani, în ca­pitala Franței, după cel de-al Doilea Război Mondial.

De pe străzile New York-ului, ac­țiunea se mută în Pa­risul anului 1945, cînd un tînăr englez se în­dră­gostește de o fran­țu­zoaică cu bucle blon­de și ruj roșu. Mo­mentele în care Rory se con­fruntă cu efectele fap­te­lor sale îm­prumută din intensitatea cu ca­re Bradley Cooper și-a jucat persona­jul în filmul „Li­mitless”, exteriori­zîndu-și disperarea și dezgustul față de sine.

Cele două povești sînt înșiruite de un al treilea scriitor, Clay Ham­mond, în al cărui roman este surprin­să viața lui Rory, devenit acum la rîn­dul său personaj de ficțiune.

Finalul captează imaginea lui Clay în prim-plan, ca un semn de întreba­re pus la limita dintre real și ireal. Pe­li­cu­la urmărește o narațiune în ramă, în c­a­re protagoniștii sar peste trep­te­le rea­li­tății, confundîndu-se cu niște ac­tan­ți în paginile clișeistice ale unei căr­ți. Fil­mul este construit din scene previzi­bile, iar jocul actorilor nu reușește să men­țină suspansul nici cînd gesturile personajelor înlocuiesc cuvintele.