Avans de șase puncte

„În partea asta sînt jocuri de stra­tegie, aici de creativitate, iar la masa aia se joacă rummy”, mă în­drumă una dintre „profesoarele” de la cursul de întoarcere în timp. La librăria Cărturești, după zona de ar­ticole dedicate copiilor, este organi­zat un spațiu de joacă pentru „oa­meni mari”. Pe mesele aranjate în preajma rafturilor cu sortimente de ceai și cești de toate culorile, cutiile de „Ligretto”, „Carcassone” sau „Dixit” încep să fie desfăcute.

La masa creativilor se joacă „Ac­tivity”. Îți trebuie abilități de mim, talent la desenat și un co­e­chipier la fel de iscusit ca tine într-ale ghicitului de cuvinte înscrise pe teancul de cartonașe. Și trei pi­oni, în culorile tricolorului, cel de-al patrulea fiind înlocuit de Diana cu un capac de marker. Diana este îndrumătoarea noastră, însă rolul didactic este preluat de Alex, care încearcă să explice ce înseamnă li­terele de la «a» la «f» desenate pe planșa de carton de pe masă. „Sîn­tem la litera «a», asta înseamnă că după ce tragi un cartonaș, te uiți la cuvîntul de la «a» și îl desenezi, ca să îl ghicească colegul de echipă. La «b» îl explici, iar la «c» îl mi­mezi. Și se repetă, pînă la «f»”, ne lă­murește Alex. Totul în cîteva se­cunde, pînă ce expiră timpul calculat de clepsidra cu nisip roz.

Dans în cabina de telefon

Echipele fiind alcătuite, jocul este deschis de Alex. Bradul său de Crăciun e ușor de ghicit pentru co­lega de echipă, însă avantajul lor este anulat în momentul în care ni se alătură Eugen. Se reiau in­struc­țiunile și, după găsirea unui co­e­chi­pier pentru acesta, ne realegem co­legii, primul pion mutat fiind cel al Dianei și al Mălinei. Îmi vine rîn­dul la desenat. O „sfoară de spîn­zu­rătoare”, așa scrie pe cartonaș, însă coechipierul meu epuizează toate si­nonimele primului cuvînt, rostin­du-l „pe ultima sută de metri, îna­inte să expire timpul!”, după cum exclamă Diana. După runda de cu­vinte explicate urmează și cel de-al treilea nivel, cînd ni se testează calitățile de mim. Broas­că, cabină de telefon sau șofer auto sînt u­ne­le din cuvintele de pe cartonașe, însă cel mai bine exprimat este dansul lă­utăresc mimat de Eu­gen. „Nu ghi­ci, lasă-l să mai dan­se­ze”, o sfă­tuiește Alex pe colega a­cestuia, ca­re, nu reușește să îi des­cifreze zbîn­țuiala.

Feriți de bibliofili, adunați în col­țul cu ceai și cu muțunachi de pluș, ne-am jucat. Am dat în min­tea copiilor, și am absolvit cursul cu notă maximă, după ce am învățat să desenăm mașini de cusut și girafe. De la „a”, la „f”.

Cătălina DOBROVICEANU