La capatul tigarii

Inspirati de "Beatnicii" americani, in frunte cu William Burroughs ("Junkie", "Naked Lunch") tot mai multi scriitori abordeaza viata de narcoman ca subiect, majoritatea plasindu-se la personaj principal. In Romania, Dragos Bucurenci "a spart gheata" cu "RealK", prima carte autohtona publicata dupa un blog. Dupa el au mai urmat citiva care si-au confesat, mai mult sau mai putin adevarat, aventurile narcotice.

Cei care scriu astfel de carti se impart in doua categorii: primii sint aceia care doar incearca sa inteleaga fenomenul, il analizeaza si ofera o imagine-portret asupra narcomanilor si viata acestora. Destui realizeaza o descriere fidela si pe intelesul cititorilor. Dar ce-i "propulseaza" in fata pe cei din a doua categorie, din care face parte si Alain Gavrilutiu, este experienta incontestabila in domeniu. Si nu vorbim de o experienta adolescentina, cu citeva escapade in minunile pastilelor de tuse sau ale "verdelui" luat de la "tipul ala de la Arhitectura". Autorul a ajuns pina la stadiul in care se indoieste de propriile scrieri si amintiri. In primul capitol recunoaste ca este posibil ca povestirile ce urmeaza sa nu fie veridice in intregime. Spune ca mintea atit de afectata de alcool si narcotice a ramas atit de lezata incit nu stie daca ce a scris este adevarat, amintire proprie sau a vreunui prieten, lucru care a avut loc sau doar vreo fabulatie intr-un moment de intoxicare. Planuieste sa foloseasca un pseudonim de-a lungul cartii pentru a-si prezenta amintirile, insa acest nume fals nu se regaseste nicaieri in continuare.

Alain recunoaste ca a fost predispus comportamentului autodistructiv din tinerete. In liceu se ferea de responsabilitati si bea cu alti colegi "proscrisi" in podul liceului. Dupa alcool a descoperit narcoticele, care insa nu l-au impiedicat sa termine Facultatea de Medicina si Farmacie.

In fiecare capitol, autorul povesteste cite o aventura traita "sub influenta" sau vreun "trip" (n.r.: halucinatie indusa de un drog) intens. Ca un narcoman veritabil, presara textul cu filosofie proprie si conceptii asupra existentei: "Cred ca viata este, de fapt, un intreg sir de privatiuni cotidiene de la nevoile si chemarile naturale si viscerale."

Si intr-adevar, viata acum, cel putin pentru Gavrilutiu, este o mare privatiune. In ultimul capitol, in caz ca este vorba de o amintire proprie, locuieste intr-un apartament saracacios si murdar, aproape deloc mobilat, nu mai are timp de "ars" si nici bani de droguri.

Ioan STOLERU