Mai plimbați ursul!

Anul trecut Guvernul a modificat Legea de funcționare a Ins­ti­tu­tu­lui Cultural Român (ICR), tre­cîndu-l în subordinea Senatului, cu pretextul că instituția era mult prea politizată. După ce Horia-Roman Pa­tapievici și echipa lui au demisio­nat, știind ce urmează, președinte al ICR-ului a fost numit Andrei Mar­ga (care, apropo, nu a fost audiat în Co­misia de cultură și cea pentru po­li­ti­că externă din Senat). Cu alte cu­vin­te, au vrut să ia lupul de la stînă și au adus un urs turbat și nemîncat de cîteva luni.

Că era sau nu politizat ICR-ul în perioada Patapievici e cam tîrziu și degeaba să dezbatem acum. Acesta e­ra un susținător deschis al pre­șe­din­telui, însă pînă și oameni care l-au criticat din cauza asta au recunoscut și apreciat munca sa în fruntea instituției. Vasile Ernu, de exemplu, scri­a în iunie 2012 pe criticatac.ro: „Au existat probleme acolo? Cu siguran­ță, da, însă e de departe instituția de stat care merge cel mai bine în do­me­niul cultural, mult peste tot ce a­vem și care a reprezentat interesele grupurilor culturale indiferent de po­­zi­ția lor ideologică, conceptuală etc”.

Pe mine, ca cetățean, nu mă in­te­resează în mod special convingeri­le politice ale cuiva din fruntea unei instituții, atîta timp cît acestea nu in­fluențează bunul mers al respectivei instituții. Bun, acum îl avem pe Mar­­ga. Știți ce se întîmplă marți, 19 martie, la Budapesta? „Caviar, vodkă și bye-bye!”, „o întîlnire de suflet cu mari actori ai teatrului ro­mânesc” (n.r.: descriere preluată de pe site-ul ICR-ului): Stela Po­pescu, Alexandru Arșinel, Ta­ma­ra Buciuceanu-Botez și Eugen Cris­­tea. Așa ne promovăm peste ho­­tare, prin limbă de lemn și medio­cri­tate.

Mai mult, săptămîna trecută ICR-ul a respins de la finanțare unele din­tre cele mai importante festiva­luri culturale din țară (cum ar fi Fes­­ti­valul Internațional de Film Tran­s­ilvania sau Festivalul Național de Teatru organizat de UNITER), în­să a considerat eligibile proiecte ca „Analiza strategiilor de dezvoltare urbană pe coasta Mării Negre în anii ’60 – ’70” sau proiectul fo­to­gra­fic „Din moși-strămoși: Valea Trotușului”.

Dacă așa consideră șefii ICR-u­lui că promovează cel mai bine cultura românească în țară și peste ho­tare, înseamnă că cei de acolo și ce­le cîteva mii de cetățeni care au sem­nat petiția de demitere a conducerii instituției au reprezentări foarte di­ferite ale conceptului de „cultură”. Știți vorba aia, „cînd mai mulți îți spun că ești beat…”.

Ioan STOLERU