Un tur prin viețile de apoi
Navighează pe-o pagină de carte 1 aprilie 2013 Niciun comentariu la Un tur prin viețile de apoi 1Cum ar fi dacă noi, oamenii, am face parte la propriu din organele lui Dumnezeu și am fi, de fapt, chiar cancerul Lui? Sau dacă după moarte am reveni la forma inițială, un corp gigantic aflat undeva într-o comună celestă, unde împreună cu alții asemeni nouă, am avea datoria de a întreține și susține cosmosul? Iar după secole, cînd am obosi și am rîvni la un concediu, am putea să ne proiectăm înapoi într-un corp uman „și ne naștem într-o stațiune numită Pămînt”, unde să ne permitem luxul de a ne păsa doar de ce se află în imediata noastră apropiere.
Cu alte 38 de astfel de povestioare, neurologul american David Eagleman își provoacă cititorii să treacă de bariera religiei și a științei, legîndu-ne fedeleș de o praștie, și aruncîndu-ne într-un mediu al imaginației și al meditației.
Tema centrală a povestirilor o reprezintă viața de apoi, imaginată în multe cazuri mai mult ca un blestem decît un sanctuar, dar și numeroase reprezentări ale lui Dumnezeu, cum ar fi cea în care stă închis în camera Sa citind „Frankenstein” și empatizînd cu doctorul ce ajunge să fie batjocorit de propria sa creație. Ideile din carte rămîn suspendate la naștere, fără să fie explorate, și de aceea probabil „Sum” trebuie citit cu pauze între două-trei capitole , ce pot fi parcurse în orice ordine, pentru ca asemeni unui vin bun, să poată fi savurate.
Deși puține dintre povestioare se termină într-o notă pozitivă, viziunile lui Eagleman sînt transpuse logic, și sînt distractiv de citit și gîndit asupra lor, cum ar fi „Figuranții”, în care ni se dezvăluie că moartea este un vis. Nu al tău, ci al altcuiva, referindu-se la „personajele de fundal” care apar atunci cînd visăm. Se pare că atunci cînd mori, ajungi să joci rolul acelor personaje, ca un fel de răsplată pentru cei care au făcut-o deja pentru tine. Sau în „Ignis fatuus”, unde ne petrecem viața de apoi într-o cameră imensă, plină cu monitoare TV, din care putem urmări lumea celor vii doar controlînd o telecomandă. Și titlul e ales jucăuș, căci „sum” nu se referă doar la o sumă matematică, ci face referire și la termenul latinesc „eu sînt”, neurologul nevrînd să-și impună un punct de vedere, ci doar să ne elibereze de preconcepțiile vieții de apoi, să ne pună un scenariu în mînă și să începem a ne imagina: „Cum ar fi dacă…”.
Iulian BÎRZOI
Adaugă un comentariu