Ospățul zeilor români

Deși urcă cu ceva greutate pînă la etajul cinci, liftul din Mall Mol­dova mă aduce într-un final pe pa­lie­rul unde mîncarea și jocurile pe conso­lă și calculator se împart într-un spațiu de recreere destul de bizar. Mai ales atunci cînd vezi un cuplu savurînd prînzul lîngă doi elevi care se întrec într-un joc de mașini. Tre­cînd pe lîngă vreo trei ecrane mari, mergi de-a lungul cuștii de sticlă care ocupă o bună parte din etaj, ca într-un final, să găsești în spate „Ospățul zeilor, unde mîncarea românească este la ea acasă”. Sloganul reușește să-mi trezească interesul pentru loca­lul cu autoservire, care pare a avea o șansă în a rivaliza cantinele studențești în bucăți alese.

Pentru început, meniul aruncă în ring felul întîi, și anume supa care din păcate este doar de trei feluri, una rădăuțeană, iar celelalte din car­ne de pui și de văcuță. Nu tocmai un început bun, cam puține feluri, dar măcar dai doar șapte lei pentru un bol. Salatele în schimb duc o luptă mai avantajoasă, costînd doar în jur de 3,5 lei și oferind posiblitatea de a alege între cea asortată, cu roșii, cu varză sau chiar varză murată. Apoi sînt aduși în joc băieții mari, aceștia fiind preparatele din carne, acompa­niate de cele din cartofi și brînză cu smîntînă. Primele pe farfurie sînt ce­le din pui sau porc, gătite la grătar, în sos sau la cuptor, iar pre­țul lor de 6-7 lei îi lasă pe mulți sa­livînd în fața vitrinei. La fel și carto­fii, feliați în mi­ci turnulețe și apoi gătiți în ulei sau într-o tavă băgată la peste 60 de grade, parcă mă roagă să-mi scot cei trei lei din portofel. A da, mai rămîne și desertul, trei prăjituri cu atîta cio­co­lată și vanilie încît sea­mănă a felii dintr-un tort diplomat, plus că doar una costă șap­te lei.

Ospățul zeilor însă, abia la sfîrșit te face să-ți pui veșnica în­tre­ba­re de „mai puteți repeta o dată” cînd vezi pre­țul sucurilor. O doză, 3,5 lei. A­ceas­tă ofertă te poate pune puțin pe gînduri, și parcă mai degrabă ai bea o cafea sau un ceai, chiar dacă sînt de la dozator, cel puțin dai cu doi lei mai puțin pentru ele. 

Nu se poate numi tocmai un os­păț ceea ce oferă localul, însă meniul m-a convins să mai trec pe la ei ori de cîte ori simt un ghiont în stomac.

Paul ANDRICI