Poțiune în apărarea reginei

Ne întoarcem pe vremea cînd ro­manii cucereau tot ce le stătea în cale și ne oprim la episodul cuceririi britanilor. Iar ca drumul că ne fie mai u­șor, ne luăm în spate și un butoi cu po­țiune magică și plecăm într-o aventură de două ore. Cunoscuți deja datorită bă­uturii care dă puteri neobișnuite oamenilor de rînd, Asterix (Christian Cla­vier) și Obelix (Gerard Depardieu) pornesc într-o nouă misiune, de data a­­ceasta, de la picioarele unei regine.

Sa­tul din Britania pe care aceasta îl con­duce este renumit pentru că se bea apă fierbinte pe post de băutură rafinată și orice activitate se întrerupe la ora cinci după-amiaza, indiferent de importanța ei, pare o pradă ușoară pentru trupele romane care plănuiesc o subjugare len­tă. Auzind că galii reușesc să țină piept a­tacurilor inițiate de Caesar, regina Cor­delia îl trimite pe Flegmatix, unul din­­tre cei mai apropiați ofițeri, să le ceară ajutorul. La fel ca și în celelalte misiuni îmbrăcate în peliculă, și în „Slujba Majestății Sale”, peisajele sînt des­prin­se din zile călduroase de vară, iar personajele cu haine viu colorate amin­tesc de clovnii care semănau a bomboane.

„Asterix și Obelix: În slujba Ma­jes­tății Sale” se diferențiază încă de la în­ceput de celelalte filme care au prins viață după transpunerea benzilor desenate pe peliculă prin faptul că smulge mai puține rîsete zgomotoase și mai multe zîmbete politicoase, scenariul semănînd leit cu cele precedente.

Pe la jumătatea filmului, butoiul cu poțiune se rostologolește și ajunge în mîinile romanilor, chiar dacă Asterix și Obelix încearcă să îl ascundă ghi­dîndu-se după principiul „dacă trebuie să ascunzi un copac, unde crezi că nu îl va găsi nimeni? În pădure.” Pier­de­rea lui intenționată printre butoaiele u­nui han este prevăzută de romani, care confiscă orice recipient din lemn ce miroase a băutură. Astfel încît la so­sirea trupelor, micul sat este dez­brăcat de apărare. Asterix prepară o po­țiune din frunzele unei plante care nu este decît un ceai bine fiert și îl nu­mește „speranță”, cu gîndul că este de ajuns pentru salvarea grupării brita­nice. Însă tot Obelix, cel care de la naș­tere a că­zut în oala cu poțiune ma­gică, va fi cel care îi va împinge la pro­priu pe ro­mani spre înfrîngere. Seria de aventuri fran­ceze este recunoscută pentru că a reușit de fiecare dată să se încheie cu un moment în care se săr­bătorește o nouă victorie. De data a­ceasta, victoria are altă aromă. Cea a ceaiului „spe­ranță” care devine bă­u­tura națională a britanilor.