Există pericolul dezangajării UE dacă un curs pro-european nu este stabilit

În tot tumultul aceasta s-a vorbit despre abolirea Constițuiei, organizațiile internaționale au acuzat subminarea statului de drept, fostul președinte Vladimir Voronin le acuză pe acestea că formează un proiect geopolitc cu scopul de a submina Rusia. Ce se întîmplă pînă la urmă acum în Republica Moldova?

E foarte greu de la București să facem o analiză directă, internă, dar ce putem spune este că am văzut o decizie de a modifica în primul rînd legislația pe teme neconstituționale, am văzut acea lege care ridica imunitatea judecătorilor Curții Constituționale și îi schimba pe baza unei majorități din Parlament, un lucru care nu este nici conform Constituției Republicii Moldova. Am văzut, pe de altă parte, o formulă de modificare a independenței Comisiei Naționale Anti-corupție, un fel de DNA, care era în subordinea Parlamentului, deci, cumva, avea un gen de independență. Însă, peste noapte, legea a adus-o în subordinea Guvernului deci a politizat această componentă, contrar unor angajamente pe care Republica Moldova le-a luat pentru a încheia Acordul de liber schimb și Acordul de asociere cu Uniunea Europeană. Deci au existat un set de modificări legislative care au îndepărtat Republica Moldova de regulile europene și au eliminat acea regulă a supremației legii. Ei bine, cele două elemente au fost sancționate de către oficialii europeni cît și de oficialii de la București.

După această reacție politică în lanț, mai are Republica Moldova vreo sansa să se îndrepte spre Europa?

Din punctul acesta de vedere a existat deja un mesaj coerent dat de catre Štefan Füle, comisar responsabil cu extinderea Uniunii Europene (UE). În condițiile reformării unei majorități pro-europene și a adoptării legislației necesare și a reformelor necesare pentru încheierea negocierilor cu Uniunea Europeană, a inversării rezultatelor acestor schimbări făcute peste noapte, firește că Republica Moldova poate să parafeze la Vilnius Acordul de asociere, cel de liber schimb aprofundat respectiv pe cel de liberă circulație. Republica Moldova are o șansă, dar, evident că trebuie să îndeplinească cîteva condiții obligatorii și, firește, trebuie să îndeplinească și o condiție de bun-simț, aceea de oferi garanții că acest tip de alunecare anti-democratică nu se va repeta.

Dar ce garanții mai poate oferi Republica Moldova în acest moment, cînd a existat o perioadă în care fiecare încercare de stabilizare a dus la un nou derapaj?

Aceasta este o interpretare excesivă. În momentul de față există un prim-ministru desemnat, există, virtual, un angajament de coaliție, există negocieri în acest sens și speranța este ca pînă pe data de 30 mai să avem un nou Guvern pro-european aprobat la Chișinău. Există șanse importante ca lucrul acesta să se poată întîmpla, iar garanțiile de natură politică pe această dimensiune sînt reprezentante de angajamentele persoanelor politice implicate în această majoritate, cît și a primului ministru desemnat, Iurie Leancă. Din punctul acesta de vedere, în momentul în care un asemenea curs nu ar fi respectat, automat el ar antrena sancțiuni directe ale UE și respectiv blocarea acestui tip de angajament, respectiv al drumului european al Republicii Moldova. Există într-adevăr un mare pericol al dezangajării UE în contextul în care o asemenea majoritate și un asemenea curs pro-european nu este restabilit, și acest lucru în termen foarte scurt.

Și care ar fi consecințele directe ale unei astfel de dezangajări?

De principiu, acest lucru ar însemna odată dezangajarea din punct de vedere financiar și mai apoi din punct de vedere politic. O lipsă de interes și chiar și o formare a unei majorități care ar conține comuniștii, nu ar fi altceva decît un semnal pentru dezangajare, care ar presupune că UE nu ar mai continua trendul pe care îl are de a sprijini Republica Moldova pe drumul european și de a o încuraja prin transfer de know how, prin programe de asistență sau programe financiare.

Analiștii de pe partea cealaltă a Prutului susțin că dezechilibrul politic recent se datorează faptului că, de la intrarea României în UE, Republica Moldova ar fi ajuns un fel de zonă de tampon dintre Rusia și Uniune.

Aceasta este o interpretare de tip geopolitic. Eu nu aș acorda foarte mare importanță acestui tip de direcție, că Republica Moldova ar fi un spațiu geopolitic de dispută. Haideți să o punem în termeni reali. Sîntem în condițiile în care Federația Rusă își are propriile interese în regiune, le-a afirmat nu o dată, se regăsesc în strategia sa de securitate națională, în strategia de politică externă lansată în urmă cu o lună și jumătate și în care se vorbește de refacerea spațiului post-sovietic într-o nouă formulă. Una integrativă, de securitate, de spațiu de liber schimb, de uniune vamală. S-a constituit deja uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, iar în momentul de față Federația Rusă vrea să îi adauge statele din Asia Centrală, Ucraină și Republica Moldova. A adresat deja invitația în mod real și, din punctul acesta de vedere, existînd un interes foarte clar. Într-o situație de vulnerabilitate, pentru că în Republica Moldova este o criză politică, normal că Federația Rusă încearcă să își valorifice această oportunitate pentru a-și atinge obiectivele. De aceea își valorizează diferitele poziții pentru a crea sau accentua haosul la Chișinău, pentru a crea noi probleme, vezi separatismul găgăuz, vezi mesajele minorității bulgare care vrea și ea autonomia, vezi cazul orașului Bălți care, în anumite momente, dă și el semnale că ar vrea să ceară o formulă de autonomie. Și acest lucru se poate întîmpla dacă nu există Guvern solid, serios și bine conturat, cu o majoritate puternică care să poată să blocheze un asemenea curs. Deci nu trebuie judecat în termeni de orientare est-vest, Rusia versus Occident. Republica Moldova e un spațiu unde există categorii de interese și, în condiții de vulnerabilitate internă, se creează oportunități pentru diferiți actori să acționeze pe acest haos, pe această instabilitate, lipsă de înțelegere. Fiindcă e cel mai simplu să creezi divergențe, dar cel mai greu să formezi consensuri.

Iulian CHIFU este consilier prezidențial, analist politic