De ce mai au românii încredere în Armată?

Generalul Dumitru Cioflină, condamnat la doi ani de în­chi­soa­re cu executare. Generalul Mihail Po­pescu, condamnat la patru ani de închisoare cu suspendare. Ge­ne­ra­lul Eugen Bădălan, condam­nat la patru ani de închisoare cu suspen­dare. Numele de mai sus, probabil, nu vă spun nimic. Dar acești ofi­țeri sînt cei care timp de peste 15 ani – din 23 cîți au trecut de la revoluția din decembrie 1989 – au fost șefii Statului Major General al Ar­ma­tei, cea mai înaltă funcție militară posibilă pe timp de pace în sta­tul român.

Iar lista rușinii celor care au dat conducerea armatei pe dosare pe­na­le nu se oprește aici. Victor Ba­biuc, ministru al Apărării între 1996 și 2000, a intrat și el la închisoare pentru doi ani săptămîna trecută. Cor­neliu Dobrițoiu, care a ocupat aceeași funcție în 2012, este acum anchetat de DNA pentru că ar fi cumpărat, ilegal, o locuință de servi­ciu cu un preț subvenționat de 26.000 de euro, pe care ar fi revîndut-o cu 200.000 de euro.

Cu toate acestea, un sondaj dat publicității recent arată că, în continuare, 80% dintre români au în­cre­dere în Armată. Cum a reușit o instituție condusă mai mult de persoane condamnate pentru corupție să nu-și strice imaginea în fața co­na­ționalilor?

Explicația ține de faptul că, în­tr-o societate în care aproape că nu mai există repere, oamenii simt ne­voia să se agațe de ceva care să le dea senzația de stabilitate. Iar Ar­ma­ta, ca entitate, le oferă acest sen­timent. Nu a dat prea mulți șo­meri, salariile au fost tot timpul mai bu­ne decît în restul economiei, asemeni și pensiile. Într-o societate caracte­rizată mai degrabă de eșec, oa­me­nii simt nevoia unor victorii. Și Ar­ma­ta le oferă asta, chiar dacă aceste vic­torii vin din trecut. Fiecare dintre noi a învățat la școală despre suc­cesele militarilor, repurtate uneori cu dotări precare, în primul și Al Doilea Război Mondial. Iar într-o societate în care domină haosul, oa­menii simt nevoia unui model de disciplină. Or pentru majoritatea dintre noi Armata tocmai asta e.

Nevoile acestea sînt atît de mari încît, pentru români, nici nu mai con­tează, de exemplu, că singurul test mai serios pe care armata l-a dat în ultimii 70 de ani s-a terminat cu un eșec lamentabil: la revoluția din 1989, nu puține au fost cazurile în care militarii s-au împușcat între ei, asta cînd nu au tras în populație. Exact ca și în cazul Bisericii, românii aleg să creadă în ceea ce îi spune militarul, și nu în ceea ce fa­ce superiorul său.

Răzvan Chiruță este jurnalist la România Liberă