Un monstru în casa de carton

„Toată lumea din familia noastră” a rulat la Cinema Victoria de la ju­mă­tatea lunii aprilie încoace chiar și pentru doi oameni. Trebuie ras din start, în­să, gîndul că asta spune ceva despre film.

Oricum ai urmări-o, pelicula lui Ra­du Jude e una crescută, ca un aluat dul­ce, în răbdarea Noului Cinema Ro­mâ­nesc. Filmul deșiră încet, fără să în­gră­mă­dească tensiunile, nu neapărat o po­ves­te, ci cîteva sute de stări. Marius (Șer­ban Pavlu) și Sofia (Sofia Nico­les­cu), tatăl și fiica în jurul cărora pare să gra­vi­teze, inițial, scenariul lui Jude și-al Co­rinei Sabău, lansează privitorului o ru­găminte modestă.

Vor să-și petreacă tim­pul pe care înțelegerea de după divorț le-a hărăzit-o, la mare, în Constanța, un­de fetița să se joace întruna cu caraca­ti­ța roz pe care tatăl ei i-a adus-o împache­tată în hîrtie de bazar. Atît.

Actorii devin straturile de sub ca­re Șerban Pavlu aruncă în lume un per­sonaj nevindecat.

Însă umorul regizorului e mai de­gra­bă o zgîire necruțătoare în psihicul u­nui om care și-a pierdut viața într-un tribu­nal, consimțind la propriul dezastru prin­tr-o semnătură în dosarul de divorț. Vi­novat că s-a gîndit că va putea sta o­me­nește la aceeași masă cu bărbatul care i-a furat femeia, Marius pare a se fi în­chis într-o carapace de luciditate care-i în­ve­lește alienarea. „Așa e în familiile mo­der­ne”, le spune el părinților. În rolul a­cestora, Alexandru Arșinel și Stela Po­pescu nu joacă o carte a celebrității. A­șa cum nu o face nici Tamara Bu­ciu­cea­nu-Botez în rolul soacrei. Fără ma­chiaj, fără lumini de scenă – la fel ca fil­mul – actorii devin straturile de sub ca­re Șerban Pavlu aruncă în lume un per­sonaj nevindecat.

Totul se petrece într-o jumătate de zi, în apartamentul colțuros al fostei so­ții, Otilia (Mihaela Sîrbu), unde Marius aș­teaptă să i se confirme plecarea. Au­rel, „amantul” cuminte, inofensiv, pe care Gabriel Spahiu îl interpretează cu o de­dicare domestică nemaipomenită, de­vi­ne, din consumatorul unei căsnicii, vic­tima nevrozei lui Marius. Sub ochii u­nui copil care se refugiază într-o casă de carton desenat, haosul de împăcări, im­plorări, violențe și-o comedie care se în­negrește încet, micul apartament se su­focă. Cadrele strînse, apropierea de chi­pul personajelor și gradarea lentă a iz­buc­nirilor de tot felul dau sentimentul u­nei claustrări în cele mai necontrolate hă­u­ri sufletești.

Lectura aceasta organică a unei ce­lule sociale atît de fragile precum fa­mi­lia are ceva ce ține de spațiul ro­mâ­nesc. O naturalețe, o potrivire, un dat. „Toa­tă lumea din familia noastră”, un film premiat de șase ori la Premiile Gopo 2013, își așteaptă, încă, cititorii, la Vic­toria, pînă la sfîrșitul lunii mai.