Universitățile britanice își numără datornicii printre studenții români

Marea Britanie este singura țară din Europa, alături de Olanda, care oferă împrumuturi tine­rilor de pe continent ce doresc să urmeze cursurile unei universități de stat. În cei șase ani de cînd britanicii au deschis programul și pentru tinerii din afara granițelor, beneficiarii acestui tip de finanțare au strîns datorii de aproximativ 190 de milioane de lire sterline, iar absolvenții români au restanțe de mai mult de 1 milion. Guvernul englez a anunțat, în luna mai, că urmărește să îi execute silit pe rău-platnici, angajînd „agenți internaționali de urmărire” pentru a-i găsi și pentru a recupera suma restantă, deși procesul prin care Students Loan Company oferă acest împrumut este unul atît de simplu încît „practic, este imposibil ca cineva să nu fie finanțat”, după cum a declarat Roxana Pantazica, consilier la compania Edmundo. Însă sînt și tineri care, speriați de costurile vieții din Marea Britanie, aleg să se întoarcă în țările de unde au venit înaintea terminării ciclului de licență și să returneze doar banii pe care i-au primit pînă în acel moment.

Guvernul Marii Britanii a decis, în anul 2006, că orice cetățean al unei țări europene poate să beneficieze de un împrumut, de la bugetul de stat, ca­re să-i acopere taxele de studiu la o uni­versitate publică din arhipelag. După ce au aplicat în prealabil pentru ob­ți­ne­rea unui loc la cel mult cinci instituții de învățămînt superior, prin programul U­niversities and Colleges Ad­mi­ssions Service (UCAS), aplicanții trebuie să completeze un formular la compania Students Loan Company (SLC) ca să primească cele 9000 de lire sterline necesare anual pentru plata taxelor. Fi­indcă există posibilitatea ca acestea din urmă să difere în fiecare an universitar, contractul cu SLC nu se semnează pe întreg ciclul de studiu, ci o dată la 12 luni.

Pentru a obține un astfel de îm­pru­mut, aplicanții trebuie să nu fi urmat cursurile unei instituții de învățămînt superior din țara din care provin, pe lo­curi bugetate. În afara acestei con­di­ții, „practic, este imposibil ca cineva să nu fie finanțat, din moment ce împrumu­tul este valabil pentru toate persoa­ne­le cu cetățenie europeană. Trebuie doar să aibă o ofertă de la una dintre universi­tățile din Anglia și sînt declarați din start eligibili pentru a primi banii”, a declarat Roxana Pantazica, consilier în cadrul companiei Edmundo, care se ocupă de îndrumarea românilor ce do­resc să urmeze cursurile unei universități din Marea Britanie. Împrumu­tul este însă oferit doar pentru ciclul de licență (Bachelor’s Degree), care poate fi de trei sau de patru ani, iar cei care vor să parcurgă un masterat (Mas­ter’s Degree) în Marea Britanie au ca alternativă creditul bancar sau fi­nanțarea din fonduri proprii.

Formularul pentru Londra

Atît companiile care îi consiliază pe cei ce doresc să obțină o astfel de finanțare, cît și tinerii care aplică de unii singuri susțin că procedura este una foarte simplă. Ioana Dobrău, studen­tă la Facultatea de Comunicare de la Universitatea de Arte din Londra, a obținut cele 9000 de lire sterline, ne­cesare pentru plata taxelor de studiu în anul universitar 2012-2013, completînd un singur formular de pe siteul SLC. „Totul e foarte bine explicat, tre­buie doar să nu fii leneș și să fii foarte atent la datele pe care ți le cer în acel formular de aplicație”, a declarat aceas­ta. Iar cum împrumutul acoperă în to­ta­litate taxa de școlarizare, studentul nu poate rămîne cu bani în plus după plătirea studiilor. De fapt, „banii nu vin niciodată în mînă noastră, a studen­ți­lor. Cînd ajungi la universitate, cei de aco­lo te trimit cu actele la departamentul de finanțe, pentru ca banii să poată ajun­ge la ei. Însă fizic, suma nu a trecut prin mîna mea”, a explicat Ioana Dobrău.

Chiar și cu ajutorul financiar ofe­rit de către Guvernul britanic, unii dintre studenții români care studiază deja la universitățile de stat din arhipelag sînt nevoiți să se întoarcă în țară din cau­za costului ridicat al traiului din Marea Britanie. Acesta este și cazul Ioanei Dobrău, care va veni în România du­pă terminarea anului universitar, fi­in­d­că „nu mă mai pot susține părinții mei. Voiam foarte mult să plec din țară și eram setată pe acest împrumut știind că altă șansă nu am. Însă în artă e clar că ar fi o nebunie să rămîn să conti­nui, pentru că nu o să cîștig bani după facul­tate din asta pentru a-mi plăti împrumutul pe trei ani de zile.”

Aceasta, la fel ca și cei care au be­neficiat de finanțare pe parcursul în­tre­gului ciclu de studii, nu este obligată să restituie împrumutul imediat ce s-au încheiat cursurile. SLC le acordă ab­sol­venților o perioadă de trei ani în care își pot găsi un loc de muncă pentru a putea începe să înapoieze banii. În­să, chiar dacă aceștia nu trebuie să restituie imediat împrumutul, sînt nevoiți să păstreze legătura cu SLC pentru a nu avea probleme cu Guvernul brita­nic. În momentul în care se decid să pă­răsească Anglia după terminarea stu­di­i­lor sau după întreruperea lor, trebuie să anunțe SLC de plecare. „În caz con­trar vor fi căutați de agenți interna­țio­nali și pot primi penalități care vor fi adăugate la împrumutul inițial. De ase­menea, vor fi luate și măsuri juridice pentru ca întreaga sumă să fie restitui­tă”, a declarat Kevin O’Connor, di­rec­torul departamentului de recuperare al împrumuturilor. Mutarea într-o altă țară decît Marea Britanie trebuie anunțată doar în cazul în care beneficia­rul împrumutului pleacă pentru mai mult de trei luni. Toți cei care sînt acum în afara Marii Britanii și au datorii nea­chitate sau venituri nedeclarate au in­trat în atenția oficilităților engleze. „Con­tactarea lor s-a făcut încă din 2009, iar din ianuarie 2010 SLC a numit agen­ții de urmărire a datornicilor în afara sta­tului britanic”, a adăugat Nicki Wat­son, directorul departamentului de relații internaționale al SLC.

Cine nu-și plătește cei 9%

În mod concret, rambursarea îm­pru­mutului se realizează abia după ce venitul absolventului depășește un anu­mit plafon impus de către SLC. Ast­fel, în cazul românilor care decid să ră­mî­nă după încheierea studiilor în arhipe­lag, banii încep să fie înapoiați în ra­te, fără dobîndă, din salariul pe care îl cîș­tigă, dacă acesta depășește valoarea de 21.000 de lire sterline pe an. Dacă ab­solvenții hotărăsc să se întoarcă în Ro­mânia, pragul scade la 9.825 de lire sterline pe an, aproximativ 750 de lei pe lună. În momentul în care salariul depășește această sumă, 9% din ceea ceea ce cîștigă peste cele 9.825 de lire se întoarce sub formă de rată lunară sau anuală către universitățile engleze. Cînd cîștigurile scad sub plafonul stabilit, plata împrumutului este întreruptă, iar dacă absolventul nu se angajează de­loc sau nu va depăși niciodată pragul stabilit pentru România, întreaga datorie i se va șterge în 25 de ani de la în­che­ie­rea studiilor sau 30 de ani, pentru cei care au început facultatea în 2012.

O situație asemănătoare cu cea din Marea Britanie, în ceea ce privește împrumuturile, se regăsește în Olan­da, țară care acordă la rîndul ei soluții de finanțare pentru cei care vor să stu­di­e­ze la o universitate publică olandeză. Ceea ce diferă însă sînt condițiile de returnare. „În Olanda, împrumutul tre­buie dat înapoi după doi ani de la fi­na­lizarea studiilor, indiferent dacă ai sau nu de unde să plătești. În Anglia nu ești obligat să returnezi suma decît după ce termini studiile, dacă te angajezi și dacă depășești pragul de 21.000 de li­re. Degeaba termini și te angajezi dacă nu depășești acest prag, că nu re­tur­nezi nimic”, a explicat Ro­xana Pantazica.

În mod concret, conform statistici­lor oferite de SLC, la șase ani după ce programul de împrumut s-a extins la toată Europa, absolvenții din cele pes­te 30 de țări care au solicitat această metodă de finanțare datorează statului britanic aproximativ 192 de mili­oa­ne de lire sterline. Dintre aceștia, ab­sol­venții din Marea Britanie datorea­ză aproximativ 74,5 milioane, cei din Cipru 24 de milioane, iar cei din Ger­mania, Franța și Polonia cîte 10 mi­li­oane. În ceea ce îi privește pe studen­ții români care au aplicat pentru ob­ți­ne­rea unei astfel de finanțări, aceștia da­to­rea­ză mai mult de 1 milion de lire sterline, suma fiind împărțită în trei categorii. Cei care lucrează în România și depășesc plafonul de 750 de lei pe lu­nă dar au întîrzieri la plată datorează sta­tu­lui britanic 10.000 de lire sterline. De nouă ori mai mult, aproximativ 90.000 de lire sterline, au restanțe cei care nu mai locuiesc în arhipelag și nu au oferit informații privind venitul lu­nar. Ultima categorie este cea a ab­sol­venților care care nu plătesc împrumu­tul în mod curent și nici nu au contactat SLC pentru a stabili „o formă corectă de restituire a plății”. Aceștia sînt con­siderați a fi restanți cu întreaga sumă și trebuie să returneze peste 1 milion de lire sterline.

Restanțieri mai mulți, cereri mai multe

Indiferent însă de problemele pe care le-au întîmpinat cu rău-platnicii, SLC a înregistrat în noiembrie 2012 o creștere a cererilor de finanțare cu 8%. Conform reprezentanților acestora, în mod concret, mai mult de 1 milion de persoane au solicitat, în anul universi­tar anterior, banii necesari pentru aco­perirea taxei de studiu. „Dacă pri­me­le împrumuturi au fost oferite în luna sep­tembrie a anului 2006, majoritatea ce­lor care au împrumutat puteau începe plățile de înapoiere în 2010, în luna apri­lie, după ce au absolvit. În prezent re­vi­zuim dosarele restanțierilor care mun­cesc atît în Marea Britanie cît și în Europa și avem în vedere începerea procedurilor legale împotriva celor care nu răspund solicitărilor noastre”, a de­clarat Nicki Watson.

Celor care nu își declară venitu­ri­le și nici nu pot fi contactați de către SLC pe o perioadă de cinci ani de zile li se stabilește automat o rată pe care aceș­tia trebuie să o achite după ce vor fi gă­siți. „Este o măsură justificată ca Gu­ver­nul britanic să înceapă să îi caute pe rău-platnici. Toate veniturile trebuie de­clarate, iar problema este la cei care nu fac asta. Dar dacă statul ți le cu­noaș­te, fie nu plătești pentru că nu treci pragul de 21.000 de lire, fie te încadrezi și plătești cei 9%”, a conchis Roxana Pantazica.

Indiferent însă dacă absolvenții ro­mâni își plătesc sau nu datoriile, en­gle­zii continuă să aprobe împrumutu­rile pentru aplicanții din toată Eu­ro­pa, singurele cerințe pe care trebuie să le îndeplinească aceștia fiind deținerea unui certificat recunoscut la nivel eu­ro­pean de limbă engleză, media peste 8 la examenul de bacalaureat și răb­da­rea de a completa un formular de 24 de pa­gini.

Ana SIPOȘ

Anca TOMA