Fiara din calea lui Pi

Unele dintre cele mai mari mistere ale omenirii stau într-o foaie și un creion, care încearcă să deznoade o ecu­ație fără sfîrșit. Raportul de aur, phi, sau numărul lui Dumnezeu după cum mai este numit, a fost folosit de multe ori de către compozitori, sculptori sau pictori care au încercat să aducă arta la un nou nivel folosindu-se de calcu­le. Alternosfera nu încearcă să obțină perfecțiunea, ci să închidă o buclă, folo­sind constanta matematică ce reprezintă raportul dintre circumferința și di­a­me­trul oricărui cerc, Pi. Lansat în a 14-a zi din cea de-a treia lună a anului (3,14), „Epizodia” este a doua parte din trilogi­a „ePIsodia”, reprezentînd, conform tru­pei, „întregul din irațional”.

Piesa din deschidere, „Drumuri Pi (necunoscute)” începe cu niște acorduri puternice de chitară cusute atent cu cele ale tobelor, în ceva ce seamănă cu o fugă paranoică, care ajunge într-un fi­nal la o fundătură. „Cimitir cîmp mate­ma­tic/ În rădăcini plantat teren/ Sub x culcată singuratic/ O necunoscută doar­me-n lemn.” În „Nepoata lui Gagarin” dis­pare incertitudinea, însă rămîne ace­eași atmosferă sumbră în timp ce ne plim­băm printre „Stele pistrui/ Verzi-al­băstrui”, pentru ca la cîțiva ani lumi­nă distanță să găsim un aventurier pierdut, pe nume Gagarin. Schimbăm universul prin care ne lăsăm purtați odată cu „Epizodia” ce se joacă sadic cu gra­nița dintre vis și coșmar. „Inimi frînte-n a­batoare/ Valuri grele trec topoare/ Pă­sări al­be în cerc sonare/ În gînduri negre-n cioc trădare”. După ce ne trezim și ne plim­­băm noaptea pe-un mal în „Sin­gu­rătate”, ne răzvrătim și ne pregătim de răz­­boi chemîndu-ne „Armata”.

Mai toate melodiile de pe album con­tinuă în aceeași notă, observîndu-se o influență spre goticul simfonic, cu versuri (sau poezii) mai întunecate decît cele cu care eram obișnuiți nu cu mult timp în urmă. Astfel, „Mai am”, ultima piesă a compilației, anunță finalul călătoriei printr-o concluzie care ne tri­mite fix în punctul din care am în­ceput: „dezgolit pînă la oase/ stors de hainele lutoase/ ochi flămînzi spre ne­bu­loase/ eu mai am”. Nu se știe cum va arăta ultima verigă din „ePIsodia”, dacă vor risca și vor continua spre un stil și mai întunecat, însă din „Epizodia” au reușit să creeze un adevărat puzzle. Toate melodiile se leagă între ele și, indiferent de ordinea pe care o alegi să le asculți, de fiecare dată vei des­co­peri o poveste nouă.