Pe urmele Dalilei

Samson, cel închipuit de V V Brown, e slab și supus. Puterile i-au fost luate și el a fost secătuit de orice încercare de-a riposta. În artiști, V V Brown vede cîte un supraom care reușește să spargă carcasa în care a fost închis, la fel cum a făcut și ea. Tocmai de aceea și-a deschis propria casă de producție, la care a lansat cel de-al doilea album al său, „Samson & Delilah”. Recunoaște că a fost și ea slabă, cîndva.

Te izbește vocea plină, desprinsă parcă dintr-un cor.

Încă de la prima melodie, „Substitute for Love” (n.r. Înlocuitor pentru iubire), te izbește vocea plină, desprinsă parcă dintr-un cor. Pielea îți este pișcată de fiori cînd glasul lui V V Brown lasă în urmă ecouri, fă­ră a fi ascuțit sau ridicat. E și poruncitor, dar și dojenitor în același timp și așa e în toate ce­le 11 piese, cînd cîntă despre despărțiri, a­mintiri sau introspecții. Nu mai e acompaniat de instrumentele clasice, ci de tonuri electronice, care contrastează cu gravitatea vocii. Doar în „Like Fire” (n.r. Precum focul) intonațiile lui V V Brown prind viață și domină acordurile sintetizatoarelor.

Albumul pare confesiunea unei povești de dragoste, de viață, scrisă pe pagini de jur­nal în care cerneala s-a amestecat cu la­crimi. Nu e o suferință mascată cum a în­cer­cat cîntăreața să o ascundă sub ritmul vioi și jucăuș din piesa „Shark in the Water”, de pe primul material discografic. În cel de-al doilea album avem de-a face cu un spirit matur, sătul să fie neputincios și să-și mototolească ofurile sub zîmbete. Matur pentru că învață să se uite mai întîi înspre sine și apoi la alții. Nu știm cine e Dalila imaginată de V V Brown, dar Samson pare să fie întocmai cîntăreața, care și-a înz­dră­ve­nit puterile odată cu noul proiect muzical. Pen­tru ea, răzbunarea a venit ca o avalanșă din adîncul pieptului și s-a transformat în ecouri, născute mai întîi pe portativ.