Bonuri de masa cu fata lui Iorga

“Criza financiara” e atunci cind ramin fara bani de tigari. Se mai intimpla sa fiu si in “criza acuta” sau “globala” cind nici un coleg sau prieten nu-si permite sa faca cinste. Atunci vine momentul provocator al lunii in care trebuie sa dau telefonul: “Mama, iar n-am cu ce sa platesc cazarea. Nu-mi mai pui si tu ceva pe card?”

Grija cea mai mare o reprezinta gestiunarea activitatilor. Timpul universitar se imparte in viata de noapte si cafeaua de toata ziua. Aici ma pling colegilor de studiile dificile si inutilitatea cursului “Economie bancara”, la care oricum nu mai am de gind sa merg de saptamina cealalta. Ultima oara ne-a spus profesorul de un individ pe nume Henry Paulson care ar incerca sa salveze economia americana si cum ai nostri trag cit pot ca leul sa nu treaca de “pragul psihologic de patru”. Cum am prins loc doar in spatele salii, eram atent la cu totul alte curbe decit cea inflationista. In acelasi timp, sint nehotarit daca sa merg la examenul acesta sau sa-l las pentru restanta, sa am mai mult timp. Poate totusi altfel as proceda daca as sti ca pina la sesiunea din toamna sint sanse ca toate bonurile de masa primite de acasa sa nu-mi mai ajunga pentru cafea, tigari si alte forme de combustibil necesare invatatului.

“Pragul de patru” stabileste daca mai pierd o noapte de somn din cauza unei examen la care n-am putut copia si euro nu conteaza decit cind trebuie sa-mi incarc cartela telefonica. Ma simt lezat din punct de vedere economic numai in momentul platii caminului si daca n-am bani de bilet si ma prinde controlorul imi aduc aminte de adevarata criza si ii citez dintr-un cintec mai vechi: “Americanii-s de vina!”

Ioan STOLERU