De-a jocul cu chibriturile

I-am promis mamei, care ma tot lua la intrebari despre cum imi ajung banii de bursa, sa ii pun la punga, sa renunt la rimelul de 50 de lei din fiecare luna, la pizza cu sos dulce si la balsamul care oricum nu ma salveaza de firele despicate. M-am speriat si eu, toata lumea vorbeste despre criza financiara globala, despre cum scade dolarul si se inmultesc vaccinurile pentru vaci. Imi string banii si mi-i pun sub cearsaf. Sau ii investesc in bijuterii, cred ca imi ajung de vreo doua inele de aur. Am si calculat, intr-o matematica mai schioapa, in cei doi ani de studii care mi-au mai ramas voi stringe 4085 lei. Asta, daca nu decid cei de la minister sa mai mareasca bursele la basarabeni, dupa modelul profesorilor. Ii pun la pungulita si cine stie, poate da faliment America si se schimba ordinea politica in lume. Rusii vor da mai putin gaz, teroristii se vor apuca de impletit ciorapei pentru nepoti, iar Romania va ajunge cel mai mare exportator de bumbi. S-ar putea ca banii astia sa imi ajunga de o garsoniera in Copou.

Intr-o criza nimic nu este previzibil. Cu tot arsenalul de specialisti de la New York, eu tot as putea iesi in cistig. Am zis, ca desi nu stiu sa calculez viitorul, nu stiu cum se drege o criza, tot am invatat de la ai mei cum sa-mi pastrez banutii. Sa nu citesc ziarele si sa nu-mi ascult niciodata vecinii. Cind te trezesti cu leul in gradina rublelor, cumperi o casa si scapi. Daca va trai cineva vreodata in ea ar trebui sa ma intereseze prea putin. Important e sa nu ramin doar cu amintirile despre zerouri si valori. Cind m-a sunat mama si m-a intrebat de bani, i-am zis ca nu am primit inca bursa. Am rugat-o sa-mi trimita de acasa chibrituri si pasta de dinti, pentru ca mi-am pus in plan sa nu mai fac naveta Copou-Carrefour. De miine sunt in greva.

Lina VDOVII