Ia sacul si la buruian!

“La noi taran nu inseamna cineva cu haine din colectia trecuta”, apare scris in noua reclama de la Radio Romania. Dar la ei, la restul, taran inseamna mai mult decit un “necioplit”. Cum sa rizi de cineva? Cum sa il faci sa se simta jignit? Daca ii spui ca este “prost”, “analfabet”, “nesimtit” sau “golan” nu il afecteaza.  A-l face taran e ca si cum l-ai despuia de toate hainele in plina strada si ai ride in hohote de goliciunea si de toate defectele care in mod normal nu s-ar vedea. E un mod de a arata ca el nu are ce cauta in mediul urban. El este de la oras, el este mindru ca a crescut intre patru pereti, doi pe doi, la bloc, unde apa calda curge numai dupa program. Se lauda ca are Internet, cablu TV si tramvai.

Oraseanul nu trebuie sa se trezeasca dimineata pe la cinci pentru a ajunge la piata. El are “super magazinul” la doi pasi de el, nu se tirguieste pentru un kilogram de rosii, le ia direct din raft, de la turci. Pentru un litru de lapte are mai multe variante, degresat, semi degresat sau cu aroma de ciocolata.

El ride cind aude de caminul cultural, nu se gindeste decit la versurile vulgare ale formatiilor de muzica rap. Fac parte dintr-o generatie care mergea la tara doar in vacanta, cimpul, padurile din jurul satului deveneau adevarate atractii turistice, iar riul ce curgea in spatele cimitirului era alternativa la litoralul Marii Negre. Parintii isi trimiteau copiii la bunici pentru a vedea cit de greu se munceste pentru o piine, cit de multa treaba este pentru a avea pe masa de la micul dejun o rosie care nici macar nu seamana cu cea de pe raftul din “super-magazin”.

Lectia nu a fost invatata, acele sejururi nu erau decit pedepse pentru unii, udatul rasadurilor era un adevarat chin, iar cele mai bune mere sint cele lucioase de la aprozar. Legumele de la mos Gheorghe din curte sint bune numai daca au o eticheta pe care scrie “made in Turcia”. Suna mai exotic. “Radio Romania se prinde greu. Doar de catre unii.”

George GURESCU