Vals cu oameni kitch

Din nou în lumea kitschului

Cel care citeste un roman de Milan Kundera poate sesiza atitudinea negativa sau cel putin relativizanta a personajelor sale fata de copii. Aproape toti eroii lui sai nu au copii sau daca au, îi parasesc. Se poate vorbi chiar despre un anumit dezgust pe care personajele kunderiene îl au pentru copii, care pot reprezenta o adevarata amenintare pentru viata parintilor, asa cum descoperim în romanul „Valsul de adio”. Nu exista nici un exemplu, în toata opera acestuia în care un personaj sa se bucure pentru ca are un copil sau pentru ca a devenit tata. Totusi, aversiunea lui Kundera pentru copii are loc mai ales la un nivel abstract.

Autorul se revolta împotriva celor care masoara totul dupa valorile infantile ale spiritului, împotriva acelor indivizi cum sunt cei din publicitate, care încearca sa ne faca sa credem într-un ideal al inocentei infantile, caracterizat de entuziasm, de iubirea fara conditii, pe scurt, împotriva acelora care vor sa ne închida într-o tinerete eterna. Kundera doreste sa distruga cu orice pret acest mit: copiii sunt pentru autorul „Valsului de adio” încarnari ale dorintei de eternitate a omului kitsch. Aceasta dorinta de eternitate îl face pe omul kitsch al romancierului sa renunte la ideea de a avea copiii, preferind în schimb sa-si umple apartamentul cu bibelouri.

În romanul „Valsul de adio”, Kundera îsi pune în joc atât ironia, cit si sadismul: Ruzena, o frumoasa infirmiera ce are grija de mai multe femei sterile ramine însarcinata cu un celebru trompetist, Klima. Ruzena asteapta un copil, spre disperarea lui Klima, îngrozit la aflarea vestii si spre invidia celorlalte femei care nu vor putea niciodata sa devina mame. Klima este primul misogin din opera romanesca a autorului. Misoginul, asa cum este el definit în arta romanului, are oroare de feminitate. Artistul distinge între doua manifestari diferite ale misoginului: fie ca acesta ramâne mereu un celibatar cu multe metrese, fie ca se casatoreste cu o femeie pe care o iubeste fara a avea însa copii. Si în celelalte romane kunderiene vom regasi prototipul misoginului Klima. În „Valsul de adio”, Kundera plonjeaza din nou în lumea kitschului, aducând la suprafata cele mai interesante exemple de oameni kitsch.

Bogdan ROMANIUC