Lasati tocurile jos!

Oare cum ar fi sa ma trezesc si sa observ ca mi-a crescut smirghel pe fata? As blestema unghiera care pocneste surd cind imi taie unghiile, altadata modelate cu oja colorata. Probabil mi-as detesta si vocea calita parca de fum de tigara. O sa sufar putin dupa pantofii rosii cu toc cui si dupa fardul din geanta.

Dar acum pot asculta “Parazitii” in timpul micului dejun, iar o lege nescrisa ma ispiteste sa uit vasele in chiuveta. As juca fotbal in ploaie si as urla cit ma tin plaminii, imnul de la Steaua. Apoi m-as intoarce acasa si as minca seminte pe presul vecinei de deasupra, care si-a scuturat covorul peste blugii mei prespalati, ce se uscau pe sirma, uitati de citeva zile.  N-am sa-mi fac parul ca tipul pe care l-am vazut ieri din tramvai, caruia i se prelingea gelul pe timple. Nu stiu inca sa fluier dupa fete ca un oier, asa ca sint sigur ca nu o sa ma trezesc cu o geanta dupa ceafa.

O sa-mi impletesc picioarele de la citiva litri de bere, bauti direct din sticla, dupa o sesiune de bancuri despre blonde, dar o sa am grija sa nu adorm in camera de camin a vreunui student petrecaret, pentru ca ar trebui sa ma atraga fetele.

Pentru ca n-am invatat inca sa mint, estrogenul meu de fosta viitoare fata confirma, dincolo de toate aparentele: miine, daca ma trezesc baiat, ma culc la loc.

Mihaela UGLEA