Rufele se spala singure

Femeia din mine plinge de fiecare data cind aude de treburi casnice. Nu-i place sa calce rufe, sa spele vase sau sa faca patul. Mincare face numai cit e strict necesar supravietuirii: sendvisuri, cartofi prajiti si oua fierte. Shoppingul nu o atrage, ocupa mult timp si ar pierde alte oportunitati sociale.

Ii plac, in schimb, jocurile de noroc. Toti banii pe care-i face momind barbati instariti si lasindu-i cu buza umflata se duc in “Black Jack”, “Hearts” si, evident, ruleta. Cind nu mai are fonduri, joaca pe datorie si lasa gaj ceasul, inelul de argint sau telefonul mobil primit cu o zi in urma de la un baiat cu chelie, imbracat la costum. Oricum, contul pe care il are la cazinou e liber, si joaca de multe ori “pe caiet”.

Cu banii cistigati in ultimul weekend si-a cumparat un Cadillac rosu aprins, cu care da ture prin oras noaptea, depasind localnicii, speriind turistii si administrind scurte doze de adrenalina insomniei. Nu adoarme mai devreme de cinci dimineata, cind ajunge la apartament nervoasa, injurind la gindul ca a mai pierdut o noapte degeaba. Inchide usa zgomotos, lasa muzica tare, cit sa stie vecinii ca e acasa, trage jaluzelele si se lasa in pat cu un oftat adinc. Masina este evident stricata, nici ea nu mai stie de la ce gard sau copac laturalnic.

Azi chiar nu mai gateste, nici macar sendvisuri. Dupa ce-a privit 40 de minute la becul care pilpiie de citeva saptamini, se ridica, iese din casa si porneste masina lovita. “Un ness tare, 100 de votca, doua ochiuri si brinza topita” va nota in carnetel chelnerita de la “Steaua cazatoare”, in timp ce a mea femeie isi tine capul sprijinit intr-o mina, iar cu cealalta, tremurinda, scrie pe un servetel sifonat: “De miine ma las”.

Ioan STOLERU