Scrisoare catre Iasi

TVR Iasi a implinit 17 ani. Cadoul lui au fost sapte ore de filme documentare cu un singur personaj principal: Iasul. In Sala Studio a televiziunii, spectatorii s-au intilnit cu productiile mai noi sau mai vechi ale regizorilor. Acestia au privit amorezati sau critici dimensiunile tirgului. “Vino sa vezi Iasul tau in filmele noastre”, asa a sunat invitatia organizatorilor. Mai tinar, in timpul Razboiului sau la ceasul noptii, privit prin ferestre sau pe diagonala, orasul celor sapte coline nu se dezminte. Ramine plin de  incarcatura spirituala, indiferent daca i se recunoaste sau nu titlul de “capitala culturala”.

Aceleasi cladiri, aceleasi strazi strimbe inecate in praf, aceeasi istorie, aceeasi scena de 600 de ani. Esti acelasi oras cu care nu se sta la taclale si nu se negociaza trecutul. Doar straiele ti le mai schimbi citeodata, de dragul anotimpurilor si al sarbatorilor sau in preajma unei campanii electorale.

Chirita te iubeste

Pentru o zi, la TVR Iasi, ai imbracat hainele de gala si iti stateau atit de bine, de parca le-ai fi purtat mereu. Te-am vazut pe tine, Iasul nostru, in filmele lor, zece regizori care s-au ocupat de albumul tau de familie. Alexandru Condurache te-a adus mai tinar cu 17 ani. Aveai pe atunci “orele iasilor”, “ore de ceata”, “ore de literatura” si “ore de istorie”. Am trait bucuria intoarcerii si cea a imaginii din 1995 cu “ore si oameni”.

Despre cum iti place sa bei cafeaua ne-a povestit Sergiu Zanoaga, venit de peste Prut. Chisinaul a savurat gustul lichidului negru din locurile unde ai lasat povesti: Bolta Rece, Casa Pogor, Sage si cafenelele de pe Lapusneanu. Iesenii au vorbit despre tine in zimbete multiplicate pe ecran si toti si-au amintit ca-ti place cafeaua fara zahar. La fel si “ceilalti ai tai”, armenii, evreii si lipovenii ti-au recunoscut impletirea din radacinile lor si pamintul cald cu care i-ai primit. “Iasul nu este un oras, ci o boala. Daca te-ai procopsit cu ea, nu mai scapi”, spunea nostalgic unul dintre ei.

De tine s-a indragostit si Chirita, mai stii? “Amintirile despre un comediant” si orasul sau le-a spus Alex Vasiliu si Petre Ciubotaru, Chirita ta de acum. In imaginile alb-negru, ochii lui Miluta Gheorghiu aveau iar lumina. Esti orasul pe care il merita.

Oana Lazar ti-a scotocit prin inima si ne-a adus imagini cu tine peste timp. Ne-am amintit ca esti orasul marilor umbre, al marilor oameni: Eminescu, Sadoveanu, Asachi, Alecsandri, Creanga, Caragiale, Emil Palade, Xenopol, Maiorescu si multi altii. Ai avut vocatia sculptarii lor in piatra, i-ai pastrat in casele memoriale si in numele strazilor. “Orasul din inima” te-a scos din arhive intr-o versiune de poveste a ta, una dintre cele mai complete.

In vreme de razboi

Nu multi iti recunosc emblema de “capitala a culturii”, dar toti ti-au recunoscut-o pe cea de “capitala a razboiului”. Putini stiam ca in 1916 ai fost pentru o vreme capitala a Romaniei, un oras al refugiului si al marilor probleme. Titus si Dana Ceia ni te-au adus ca un centru de greutate al Romaniei atunci cind i-a fost mai amarnic. La tine in pintec s-au luat unele dintre cele mai importante decizii politice iar in pietele tale romanii si-au dat pentru prima data mina intr-o hora a Unirii.

Esti mai frumos noaptea

Am mai aflat ca usile si geamurile tale ne ascund fiecare o istorie, iar Violeta Gorgos ti-a pindit ochii cladirilor si sunetele de dincolo de ele. Zumzetul tau e acelasi, al unui tirg cu virsta inceata.

Vineri, regizorii te-au intors pe toate partile, te-au ametit, asa-i? In rotirea asta ti-au iesit la iveala si cusaturile si cirpelile. Dan Trofin a avut curajul sa te priveasca pe diagonala si ne-a aratat si noua altfel de clisee: cersetorii, cariile asfaltului, cladirile in paragina, cantina Terom, cinematografele, chiar teatrul, masinile de salvare si cele 50 de camere video care survoleaza iesenii. Te-am privit cu pumnii strinsi si la final ne-am zis “estetica uritului” si cu asta te-am iertat. Insa Oana Lazar te-a iertat doar noaptea, cind esti ambalat in cele mai frumoase lumini, cind, “strivit de propriul orgoliu” nu ti se mai vad betesugurile. Sub “Lumina noptii” te preschimbi ca o Cenusareasa.

Totusi, cel mai bine te stie “trecutologul” Ion Mitican, hoinarul tau. Andreea Stiliuc ni l-a adus sa ne vorbeasca despre frumusetea ta putin scorojita.

Ai ajuns pe plasma, Iasule. Si nu pe una, pe sase chiar. Alex Condurache ti-a dat de sase ori mai multa culoare si muzica interioara. A tras parca de sforile unei marionete, sincronizindu-ti miscarile elegante.

N-am stiut ca de fapt nu te vedem, dar, pret de o zi, la TVR Iasi, am invatat sa te privim.

Laura BABAN