Pe balerinii din “Narciso” nu i-au tinut picioarele

„Mitul lui Narcis transpus in contemporaneitate” s-a jucat cu picioare stingi si pe o limba italiana aproape necunoscuta. Vineri, 15 decembrie, Ateneul Tatarasi a primit pe scena trupa Astra Roma Ballet. Cu o experienta de 22 de ani in lumea artistica, aceasta si-a primit aplauzele obisnuite ale fiecarui spectacol. Au dansat pe diverse stiluri, au sarit, au vrut sa le iasa, s-au straduit. Spectacolul de dans intr-un act si sapte tablouri ne-a convins sa mergem acasa.

Baletul, ca si matematica, se intelege in toate limbile pamintului, iese din incifrare prin miscari care transmit, se apropie, se traduc in inimi care simt la fel. Astra Roma Ballet, venita la Iasi cu piesa „Narciso” a primit aplauze, din politete sau sa nu se creada ca nu sintem „politically corect”. Spectatorii care au umplut sala Ateneului Tatarasi s-au pregatit de o adevarata alegorie moderna a Mitului lui Narcis, s-au gatit, plecind de la pretextul ca tot ce e din afara granitelor trebuie sa fie altceva. Si a fost chiar  altceva decit balet, personajele au oscilat intre dans tribal, modern, balcanic. Au facut hora, au ascultat luminile, dar nu i-au ascultat corpurile, desi s-au straduit.

Si prorocul avea tepi

Intrarea in scena, pe sisiit biblic de sarpe este a prorocului Teresia, intr-adevar „contemporan”, prin creasta prinsa bine de miracolele produselor moderne de par. Invirte oglinda, intinde mina a premonitie, cere reactie, nu se aud decit pasii impleticiti pe scena a lui Narcis care se inclesteaza alaturi de mama sa in dans. „Mama il intreaba pe clarvazator ce viitor il asteapta pe fiul ei, iar prorocul ii raspunde ca Narciso va putea trai numai cu conditia de a nu se privi niciodata intr-o oglinda pentru a nu se cunoaste pe sine insusi”. Astfel s-a tradus prima parte a spectacolului pe o foaie de prezentare. Prorocul Teresia invirte oglinda, o ascunde sub mantie, o indeparteaza de Narcis, nu sare prea sus, muschii ii tremura de efort.

Narcis isi alunga mama, face semne disperate sa se indeparteze, nu are nici un fel de sentiment pentru ea, nu-l misca nimic. Doar muzica, infioratoare si tinuta de bas il mai prinde intr-un dans si il face sa-i licareasca pe frunte primii picuri de transpiratie. „Convins ca este superior tuturor, Narciso se iubeste numai pe sine. Aceasta convingere este generata de faptul ca fiind un baiat de o rara frumusete este admirat de toata lumea si multi se indragostesc de el, atit femei cit si barbati”. Urmeaza un dans sentimental cu Narcis oprindu-se la tinara „deosebit de frumoasa” care vrea sa-l seduca. Apoi, ii desparte un tinar, un prieten care-l apreciaza pina la imitatie. Il indeparteaza brutal, cu pumni, care faceau parte, evident, din coregrafie.

Pe Narcis il ajunge disperarea

Fetele nu se apropiau de talia de balerina obisnuita. Rubiconde, tinerele au dansat pina la tremur, au ezitat la citiva pasi, dar le-a iesit asezarea pe podea, dupa refuzul rece si categoric al lui Narcis. Nici unul nu reuseste sa-l seduca, nici daca incearca sa se indeparteze cit mai tare de sol sau daca le iese pirueta. „Odata ramas singur, Narciso isi da seama de golul sau interior si e coplesit de disperare”.

Actiunea se intoarce apoi in prezent, la mass-media pe care personajele o acuza in dansul lor alert de incercarea de a forma oamenii din afara in interior, numai buni sa primeasca emblema „Narcis”. Explicatia ne-a fost data tot prins scris, scena se chinuie intr-o traducere pe muzica. Prinsi intr-un cerc, Narcis si prietenii lui asculta de vocea din difuzoare care rasuna cu putere de porunca. „Sa faceti cum spun eu”, „Respectati”, spun balerinii. De apreciat ca au rostit ordinele pe romaneste. Apoi si-au jucat cravatele sidefii intr-o alta hora, cu miini care vor sa spuna ceva, cu picioare prinse de flacari, au obosit, s-au tradat in ezitari, priviri inclestate. „Vom vedea in continuare cum personajele baletului vor deveni asemeni protagonistului”.

Superficialitatea a parut o tema prea scurta, lungita la infinit de picioare nesigure pe scena Ateneului Tatarasi. Gaselnita de a-si schimba costumele pe scena n-a fost o dovada de originalitate, nici o modalitate de etalarare a costumelor cu pantaloni scurti. Alegoria moderna s-a transformat adesea in pleonasm. Unii n-au simtit, doar au citit. Nici Narcis nu era „rupt din soare”, asa ca a fost totusi o metafora in piesa.

Andreea ARCHIP