13 norocos

Suvite negre care acopera ochii machiati dezordonat si buze colorate in rosu aprins. Ochii privesc intotdeauna fie patrunzator inainte, fie scirbit, depresiv, undeva pe "Fascination Street".

De la The Cure inveti, pe parcursul anilor, ca, indiferent cum ar fi restul saptaminii, vineri poti fi indragostit, ca baietii nu pling, ca toate pisicile sint gri si ca exista mereu sase fete ale fiecarei minciuni. O trupa care a creat controverse, acuzata de rasism, blamata pentru nonconformism, despre care putini stiu ca integreaza original pasaje din "L’Etranger" al lui Albert Camus pe "Killing an Arab" de pe albumul "Three Imaginary Boys" din 1979.

Al 13-lea album de studio (numar laitmotiv pentru discografia trupei), "4:13 Dream", care a urmat unei pauze de patru ani, are in spate un scenariu tipic pentru taticii goth rockului si post-punkului din West Sussex.

Din mai pina in august, in ziua de 13 a fiecarei luni, au fost lansate patru singleuri care vibreaza in stilul antrenant spre psiheledic The Cure. Dupa succesiunea "The Only One", "Freakshow", "Sleep When I’m Dead" (compusa initial sub titlul "Please Project" pentru albumul "The Head On The Door" din 1985) si "The Perfect Boy", a urmat, cu o intirziere datorata casei de discuri, albumul de studio "4:13 Dream" care reuneste piese chintesentiale pentru trupa legenda.

Albumul aduce piese vibrante, expresive, acoperind teme si imagini ale unei lumi colorate haotic cu deziluzii si kimonouri cu imprimeuri florale "Swallow doubt as the hunger grows, make believe it’s like no one knows, even if we turn more to most, we’ll never satisfy the hungry ghost".

Desi criticile difera, albumul se anunta a fi mult superior predecesorului, iar primul single, "The Only One" readuce la viata, prin stilul vivace al instrumentalului si vocea de "guru al melancoliei" a lui Robert Smith, seria pieselor clasice The Cure.

Alexandra PANAETE