“Gindesc cu voce tare”

Atunci cind am scris primele insemnari pe blogul meu, blog.dumitruoprea.ro, unii circotasi tineau sa remarce faptul ca ceea ce scriam nu era mereu preluat de mass-media ieseana. Credeau ca imi fac un repros. De fapt, asta arata cit de greu le este unora sa inteleaga dimensiunile revolutiei in comunicare, pe care au stirnit-o blogurile. Nici nu intentionam sa imi transform blogul intr-un mijloc de comunicare numai cu presa. Blogul meu este locul unde “gindesc cu voce tare”, unde oamenii pot vedea direct cine este Dumitru Oprea – candidatul, parlamentarul european, profesorul, bunicul etc. Tot prin intermediul blogului am cunoscut oameni care au tinut sa imi impartaseasca gindurile prin comentariile lor.

De multe ori, m-au ajutat sa imi fac o imagine asupra modului in care sunt percepute mesajele mele, ceea ce m-a determinat sa devin si un scriitor de blog si un politician mai bun. De altfel, acesta este, cred eu, cel mai mare avantaj al blogului: faptul ca te deschide lumii care, pina acum, era un partener tacut. Nu de putine ori, cind trimit un comunicat de presa, sau sint invitat sa vorbesc in fata unor camere de luat vederi, imi lipseste bucuria contactului uman. Ori tocmai aceasta bucurie ar trebui sa fie ingredientul principal al activitatii politicianului. Obama a demonstrat-o la un nivel la care noi, deocamdata, putem doar privi admirativ. Am convingerea ca blogul este o sansa nesperata pentru politicieni, pentru cei pe care virsta ii incadreaza din oficiu intr-o anumita categorie de utilizatori ai tehnologiilor, de a-i cunoaste pe cei ce vor da forma si miez lumii de miine. Dincolo de a fi un instrument de imagine, blogul te obliga sa intelegi cum gindesc tinerii, sa patrunzi in lumea lor si sa te familiarizezi cu ea. Am facut lucrul acesta ani de zile, ca profesor, dar eram pe terenul meu. De data aceasta, sint pe terenul lor si ma simt la fel de bine.

La urma urmei, contactul cu lumea reala face parte din fisa postului unui politician. Si daca nu sintem gata pentru comunicare 2.0, atunci cum vom fi pregatiti pentru lumea 2.0?

Dumitru OPREA