Intii nunta si felicitarile

Parca a inceput cu nunta si abia apoi s-a completat cu o poveste a intilnirii, a primului sarut, a stringerii de mina. Ca o vijelie, s-a ascuns in sufletele lor, parca nepregatite si le-a pescuit de pe buze cuvinte ce nu pareau pregatite sa fie spuse. „Will you marry me?” N-a mai fost nevoie de nici un raspuns. S-au cunoscut in Statele Unite, in timpul verii. O romanca si un polonez plecati  de acasa sa cunoasca lumea si sa-si faca bani de buzunar pentru studentie. Ioana s-a intors acasa cu inelul pe deget si cu o frica mica-mica legata de locul unde va merge, prea mica sa o faca sa se razgindeasca. „Mi-a zis ca el ma  iubeste tare mult si ca-s femeia perfecta pentru el si ca vrea sa fiu cu el toata viata, ca-i place cind il contrazic si ca vrea sa facem copii impreuna, sa avem un viitor si ca-mi promite ca o sa faca tot pentru mine, ca o sa aiba grija de mine toata viata. M-a intrebat daca as vrea si eu acelasi lucru, pentru ca el este foarte serios. Si atunci i-am zis ca da… si mi-a dat un inel foarte dragut”. Ioana spune totul repede, la fel cum a acceptat propunerea, fara a sta pe ginduri. Nu are regrete.

Povestea ei ca la carte nu s-a terminat pe aeroportul spre casa. Piotr a venit din Polonia la nici o luna de la despartirea de Ioana. A poposit in Humulesti, la parintii fetei pe care i-a convins cu mici cadouri si cu vorbe din suflet.  „A fost foarte emotionant cind le-a zis alor mei ca el are ginduri serioase cu mine, ca el isi vede viitorul numai cu mine linga el, ca vrea sa fiu mama copiilor lui”. Ioana n-are superstitii, dar floarea de ghiveci pe care i-a adus-o mamei sale Piotr a inflorit toata luna decembrie. Trebuie sa insemne de bine. E pregatita cu tot ce trebuie sa stie pentru plecarea in Polonia: „Te iubesc –  kocham cie, mi – e dor de tine –  tesknie za toba, acum –  teraz; te rog –  prosze”.

Dragoste tratata

In afara de faptul ca majoritatea polonezilor sint catolici, nu vede o alta diferenta majora. Singura schimbare e ca „la nunta se sta jos la biserica”. Distanta n-o sperie pentru ca se traduce de fapt in „o ora jumate cu avionul”. „Are grija de mine… E tot timpul linga mine daca am nevoie de ceva, orice, chiar si o pastila sau un pahar de apa in pat, se ridica el si-mi aduce, stiu ca ar face tot pentru mine si asta imi da putere sa trec peste perioada asta cind sintem departe”, e convinsa Ioana. Iar daca uneori e ceva dificil, asta e faptul ca „uneori e greu sa exprimi pentru ca nu vorbim nici pe limba lui, nici pe a mea, ci in engleza…”

Andreea ARCHIP