Indoctrinare la minut

30 de secunde pentru “un pat la noi in celula” sau ca “s-o lasi la punctul mort” . Pentru ca in cursa casa – autobuz – scoala  si retur sintem hamsteri fara timp. Alergam prin labirint pina la bucatica de cascaval. Numai pe aceasta o recunoastem. Am tot vazut-o la pauza de publicitate de vreo saptamina. Atunci, ecranul nu-ti reclama prea mult din orele sau neuronii pretiosi. Doar “Gindim la fel” si e chiar frumos cind exista cineva “care sa stie exact ce-ti  doresti”. E si mai frumos cind cineva iti spune ce vrei, ce gindesti si  te mai face sa si rizi.

Poate ca e vorba de “o camera, sau doua, sau trei”, de o Milli Mia sau de un coniac. Pentru ca, “unde-s multi, puterea creste”. Creierul nu oboseste. E ca la un sitcom de dimensiuni reduse, sau un episod de telenovela in miniatura. Prind  mai bine spoturile ce revin ca diverse variatiuni pe aceeasi tema de succes. Tot cu Maria si Alejandro, doar ca nu mai e copilul lui, e al lui Jose Fernando.

Si pentru ca esti hamster, nu te intrebi daca e ceva jignitor in mesajul “Gindim la fel”. E de ajuns ca sloganul imprima pe retina noua sigla BCR, mai ceva ca-ntr-o dictatura. De bunavoie si nesilit de nimeni, ramii convins ca te-ai saturat sa-ti povesteasca altii filmele, sau ca prietenii stiu de ce. Nici macar nu te intrebi de ce femeia activa si puternica  ar avea nevoie de protectie 24 de ore, sapte zile pe saptamina. Nu te intriga nici faptul ca Zaraza e “cu respect”, doar pentru “adevaratii domni din Romania”. Cel mult te intrebi de cind s-a apucat tata de gatit.

Cindva s-ar putea sa indraznesti mai mult. Nu la inca o noapte pierduta si multe doze de Pepsi cu cofeina, ci la o “academie” pe hirtie. Pentru ca tot auzi ca ar avea cititorii mai inteligenti. Pina atunci o sa te multumesti cu citeva lucruri. Sa marturisesti prietenilor “si marmota uite-asa”, sau sa concluzionezi complice: “Scump, dom’le, scump. Dincolo era mai ieftin”.

Delia TOMEI