Costel face duble

Cristian Adomnitei si-a adjudecat locul de deputat inca din ziua votului. In spatele Primariei din Podu Iloaiei, care-si are sediul la parterul unui ANL local, un cabinet anunta printr-un panou mic, galben, deasupra unei usi de termopan: Birou Cristian Adomnitei – deputat.

Candidatul sta zimbitor in fata sectiei de votare de la Scoala “Alexandru Ioan Cuza” si saluta alegatorii care intra si ies din cladire. Fumeaza tigara dupa tigara si glumeste cu unul dintre observatori. Cind intra vreun cetatean, il intreaba daca stie pe unde trebuie sa mearga, unde sa voteze si il indruma: “Pe hol si la stinga mergeti”. Nu-i urmareste, dar din cind in cind mai intra in scoala sa vegheze bunul mers al lucrurilor.

Observatorul are privire strengareasca si isi tine geaca neagra de piele descheiata pina putin mai sus de buric. Tigara sta numai in gura, chiar si cind nu trage sau cind vorbeste cu cineva.

60% vot, 40% alcool

Un locatar iese impreuna cu nevasta si fiica de mina. Trece pe linga observator, il saluta si spune din mers: “Am rezolvat 60% din treaba, acum ma duc sa beau ceva”. Costica e si el hotarit sa voteze, dar observatorul ghidus il ia repede peste picior: “Costica, ai pus-o de-o dublura azi, ai?”.

Alt barbat este intimpinat afara de fiica de citiva ani care a invatat lectia de acasa: “Tati, ai votat PNL?”. La fel si pustimea locala, o gasca de trei “baietasi” care iese din scoala: “Cu Adomnitei, tu?”, “La fel”.

Cel pomenit iese din scoala, da citeva telefoane, dupa care pleaca spre alt corp al cladirii. Pe drum i se alatura un localnic. Cei doi se plimba incet citeva minute prin curte si vorbesc degajat, de parca ar fi fost tata si fiu reintilniti dupa o perioada lunga de timp. Apare si cetateanul turmentat: un batrin scund, nici slab dar nici indesat, cu ochelari cu rama groasa si dioptrii mari. Merge cu pasi mici si repezi si se opreste brusc in fata cladirii. “Aici e sectia de votare?”, intreaba cu glas ridicat. Observatorul sugubat incearca sa-l induca in eroare, dar batrinelul i-o taie repede: “Ia vezi, poate-ti sade prea bine palaria pe cap. Aici votez din ’54”, si intra cu acelasi pas grabit. Iese dupa un sfert de ora,  calca fix in balta din fata scolii, dar fara sa incetineasca pasul merge mai departe, cu o singura de stinatie in minte. Pentru el, numai 10% din treaba a fost rezolvata.

Putin inainte de ora 15.00, un barbat la costum il intreaba pe Cristian Adomnitei: “Ce faci, iesi?”. Lejeritatea cu care ii raspunde nu lasa nici o urma de indoiala: “Da, ma duc sa-i spun “La multi ani!” lu’ fiica-mea”.

Ioan STOLERU