Un refugiu de trei decenii

Romania i-a descurajat increderea in comunism. A cerut azil politic si a venit la Iasi fara a fi descurajat de parerile celorlalti refugiati ai lui Pinochet care au ales Franta, Suedia. “Toti mi-au spus ca sint nebun. Dar eu eram tinar si voiam sa vad cum e aici”, povesteste Jorge Gonzales Contreras, directorul Centrului Cultural al Americii Latine si Caraibelor. Din biroul sau de la parterul corpului O al Universitatii “Alexandru Ioan Cuza”, isi aminteste de momentele ingrozitoare din preajma loviturii de stat din 11 septembrie 1973. Oamenii mureau fara ca nimeni sa spuna ceva, dispareau pur si simplu. Gropile comune au fost descoperite cu multi ani dupa ce crimele avusesera loc si toata lumea a fost ingrozita.

Cunoaste bine Iasul, din ziare se documenteaza despre situatia din toata tara, este conectat si la ce se intimpla in Chile. L-au ajutat in documentarea sa si calatoriile pe care le-a facut de-a lungul timpului. “Vreau sa mai merg la Moscova si in Grecia, ca n-am fost pina acum”, si-a facut planul voiajelor pe 2008 directorul Gonzales Contreras.

Rezistenta fata de Romania

Are peste 30 de ani de cind este in Romania, dar din povestiri parca ar recunoaste ca nu a fost “asimilat” complet. Vorbeste romana cu accent spaniol si recunoaste ca i-a fost foarte greu s-o invete. “Mie nu mi-a placut gramatica si nu am avut talent la limbi straine. In plus, aveam un grup care vorbeam spaniola intre noi”.

Ceea ce le-ar reprosa romanilor este faptul ca nu iau atitudine, ar fi vrut sa-i vada ca nu lasa capul in jos la nedreptatile marunte, zilnice. “Am mers cu trenul la Bucuresti si nu mi-au dat ziarul si i-am spus controlorului ca e in costul biletului si trebuie sa mi-l dea”, povesteste directorul. Controlorul s-a ofensat de acuzatie. “Eu sint strain, dar daca oamenii de aici ramin cu capul in jos, nu se va schimba nimic”.

Se poate considera un supravietuitor al schimbarii. “Putini care au venit in Romania au rezistat. Multi ingineri, doctori, ori au plecat, ori au clacat”, mai spune acesta. Cel mai greu era faptul ca din statutul de “cap al familiei”, singurul care aducea bani in casa, barbatul devenise membru cu drepturi egale cu ale femeii. In Romania, puteau munci si femeile si din cauza asta multe cupluri de straini au divortat, altii au emigrat pentru ca nu mai rezistau sa lucreze pe santier dupa ce au avut functii mari. Jorge Gonzales Contreras s-a casatorit cu o romanca, are o familie frumoasa care l-a tinut in Iasi. Nu mai este tentat sa plece. “Daca nu am plecat dupa ’89 cind am avut oferte, acum nu mai are rost”. Se intoarce in Chile doar pentru vacante, familie si pentru marea din copilaria sa. Recunoaste totusi ca Marea Neagra este mai calda.

Andreea ARCHIP