Artistul contemporan face pact cu marketingul

Scriitorul se transforma pe zi ce trece intr-un reporter obisnuit sa scrie la rigoare si pentru un public-tinta; e preocupat de imagine si poate trece usor dintr-o extrema intr-alta, devenind megaloman. Prezenti la conferinta organizata vineri, 22 februarie, in Aula Magna „Mihai Eminescu” a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza”, Radu Paraschivescu, Dan Lungu si Razvan Tupa au dezbatut viitorul cartii si al autorilor. Intr-o intilnire pregatita de revista „Cuvântul” si de Asociatia Studentilor Jurnalisti din Iasi, artistii au demonstrat celor prezenti ca deocamdata nu putem vorbi de o apocalipsa anticulturala. Cel mult de o reorientare.

Inspiratia nu-ti da intilnire. Ea vine in cele mai nebanuite situatii si, de obicei, ramine in loc doar citeva minute, destul insa ca inceputul unei povesti sa prinda contur pe hirtie. Betia cuvintelor e insa fascinanta, lucru pe care Radu Paraschivescu si Dan Lungu il confirma fara nici cea mai mica urma de indoiala.

Scriitorii au deconspirat in conferinta „Viitorul cartii si al autorului” motivele pentru care au ales sa-si faca un nume in literatura. E unul dintre cele mai fascinante domenii tocmai pentru ca nu exista condica. Munca se intinde dincolo de un orar fix, uneori incepe dimineata, alteori seara tirziu cu prelungire in week-end. Intrunirea de vineri a insemnat mai intii de toate o definire a principiilor dupa care se ghideaza artistul zilelor noastre, asa numitul literat – reporter pentru care granita dintre literatura si jurnalism s-a subtiat vizibil.

Mea culpa pentru artistul narcisist

Viziunea romantica, in care artistul se complacea in mizerie si devenea tolerat de ceilalti, asemeni unui rau necesar, este de mult perimata, locul fiindu-i luat de scriitorul care vede din cartile sale, mai intii de toate, un obiect al profitului. Creatia tine cont de un timp limita, de o echipa de marketing, la fel ca oricare alt bun al unei societati in continua transformare. Nefericirea survine in momentul in care anonimatul este privit ca un blestem. „Ma intreb daca este intr-adevar asa, sau daca nu scriitorul, devenit propriul sau monument este pericolul de care ar trebui sa ne temem”, a punctat Radu Paraschivescu, dindu-l ca exemplu pe arhicunoscutul Coehlo. „Ei bine, Coehlo este singurul care la Frankfurt are propriul sau stand”. Desi ar fi putut alimenta alte noi puncte de vedere, discutia despre megalomanie a fost curind abandonata.

Scriitorii s-au multumit sa mentioneze ca sint doar citeva cazuri de artisti carora li s-ar putea trece cu vederea narcisismul, unul dintre ei fiind si Nicolae Breban. „Breban nu si-a ascuns niciodata grandomania care l-a tinut in viata si in literatura”, iar capacitatea de a-si recunoaste greselile a devenit cu totul laudabila. Cind lucrurile degenereaza insa, cind scriitorul dornic de profit nu mai are nimic de spus si se transforma intr-o simpla masina de scris, atunci te intrebi ce viitor ar mai avea creatia originala. Superficialitatea personalului din domeniu devine, la rindul ei, iritanta. „In strainatate exista sesiuni de lucru stabilite intre scriitori si editori”, cataloage cu data exacta de aparitie a cartilor si un profesionalism neindoielnic in rindul librarilor, ale caror dileme se intind pina la constructia frazei.

Acasa, situatia sta tocmai invers. „Sint carti programate de anul trecut sa apara, dar care nu au fost lansate pe piata pina in momentul de fata”.

Cu toate acestea, nu e cazul sa fim alarmisti. Invitatii lui Razvan Tupa, redactorul sef al revistei „Cuv=ntul”, nu au zugravit un viitor sumbru al cartii; poate si pentru ca tirgurile nationale si internationale demonstreaza, in fiecare an, ca cititorii nu sint pe cale de disparitie, cum nici scriitorul autentic nu a devenit un soi de dinozaur muribund. E intr-adevar loc de mai bine si in domeniul literaturii, dar probabil ca ne-am pripi daca am crede ca miine, scrisul si talentul nu vor mai fi vandabile. Pentru cei mai pesimisti din fire, Radu Paraschivescu si Dan Lungu au o alinare: atit timp cit computerul poate fi programat sa ne scrie istoriile chiar si dupa moarte, viitorul cartii ar putea fi salvat.

Catalina SCULITA