Catalanii se sparg in greve studentesti

„A la izquierda”

Studentii spanioli nu stiu ce vor, dar stiu precis ce nu vor. Nu vor implementarea procesului Bologna sub nici un chip si au demonstrat-o prin strigat public de cite ori au reusit sa se stringa mai mult de o suta laolalta, din 1999. Atunci, Comisia Europeana a ratificat decizia de a crea „comunitati studentesti europene”. Anul 2008 marcheaza pentru ei ultima ocazie de a iesi in strada cu bannere pe care sa scrie „Izquierda, izquierda, Bolonia a la mierda” („Noi la stinga, Bologna la dracu”) si de a ocupa sediile universitatilor, dormind acolo vreo doua-trei nopti. De aceea, luna care a trecut, „au facut-o de pomina”. Cel putin asta le era intentia. Daca Madridul a adunat peste doua mii de manifestanti, Barcelona, capitala „Catalunyei” n-a strins mai mult de trei sute de „amatori”. Ce sa mai vorbim despre Lleida? Aici, desi „avertismente” au fost lipite pe ziduri si pe pubele de gunoi „din vreme”, s-au adunat putin peste o suta (sau nici macar) care au scandat un pic si apoi s-au imprastiat „pe la casele lor”. Ce-a ramas cind balonul de sapun al grevei care a stat ancorat deasupra Rectoratului pentru citeva ore s-a spart, au fost inscriptiile cu spray pe ziduri: „A XX-a manifestare impotriva Bologna”. Aceste mesaje se pot citi de la inceputul lui decembrie linga urarile de „Craciun fericit”, luminate fiind de beculete colorate.

„A la mierda”

Ideologia studentilor spanioli (si catalani) e imbracata in discursuri puternice si pline de convingere, pertinente chiar si pentru ziaristii care le iau apararea in dezbateri televizate. Transformarea universitatii intr-o industrie, in scopuri „curat mercantile”, este cu adevarat un lucru inadmisibil, mai ales ca studentilor nici nu li s-a cerut parerea. Vor plati mai mult pentru masterate, vor fi in situatie de inegalitate cu cei care au terminat in vechiul sistem si, in plus, se pare ca vor disparea anumite specializari cum ar fi „sociologia”. Asta ar fi varianta oficiala.

Adevarul se „ascunde” pe forumurile ziarelor si prin bloguri private in care spaniolii declara ca nu-i intereseaza sa fie studenti europeni: nu vor sa fie obligati sa stie engleza, nu vor sa mearga sa studieze in alte tari, deci creditele transferabile nu le servesc la nimic. In plus, condensarea materiei i-ar obliga sa-si asume o experienta universitara „full time”, ceea ce ei de asemenea nu concep. In Spania, atit pentru studenti, cit si pentru unii dintre profesori, universitatea este „part time”. Studentilor le da „patalamaua” care asigura, fara indoiala, un salariu mai bun, indiferent de competentele dobindite. Spre exemplu, am colegi aici care sint profesori de sport, de muzica sau de engleza, dar care studiaza „Comunicare”. Pentru ei invatatul, ca si pentru majoritatea studentilor spanioli, nu este o prioritate. Pragmatic, au si ei dreptatea lor. Nu le-ar sta mai bine someri spanioli decit nescoliti europeni.

Laura PAULET (Spania)