Kosovo asigura prag electoral

Ati aflat, vrind, nevrind, pentru ca televiziunile, radiourile, ziarele si blogurile numai asta dezbat: provincia sirba Kosovo s-a rupt de Serbia si s-a trezit independenta, luni dimineata. Pentru sirbi, Kosovo este leaganul natiei. Pierderea provinciei era de neimaginat si poate de aceea liderii Serbiei post-Milosevici nu au stiut sa-si joace cartea prin exercitii de PR si lobby puternic pe linga marile puteri. Dar acestea din urma, in permanentul lor frecus, au decis soarta provinciei demult. Fiecare in felul ei. Nici una dintre tabere nu s-a sinchisit, de fapt, de soarta populatiei acelei provincii sau de integritatea teritoriala a Serbiei. De ce sa le pese, cind pot juca la ruleta soarta lor, prefacindu-se ca interesele lor sint, de fapt, interesele „legitime” ale populatiei din regiune, ba chiar aspiratiile acestora? Declararea unilaterala a independentei provinciei Kosovo este un precedent periculos nu pentru ca a dat brusc aripi maghiarilor din Romania. Ei nu fac in aceste zile decit sa vineze voturi, disperati ca sondajele de opinie spun ca nici UDMR, nici alte aripi si aripioare ale maghiarimii nu se pot baza pe cele cinci procente necesare trecerii pragului electoral. De vina pentru avintul capatat de maghiarime este, de fapt, presa, care ii acorda spatii largi pentru a se desfasura, dind apa la moara si extremismului romanesc, oriunde ar fi acesta, care abia astepta o scinteie pentru a-si asigura si el niste voturi.

Intre Kosovo si regiunile din Romania in care unii maghiari viseaza la independenta e diferenta de la cer la Pamint. Fie si pentru ca provincia Kosovo a avut, din anii ‘60, statut aproape asemanator cu al statelor care intrau in componenta Iugoslaviei. Maresalul Tito ii daduse o autonomie largita, provincia avea si politie, si Parlament, si Executiv. Problemele au aparut abia in vremea lui Slobodan Milosevici, care a restrins aceasta autonomie, ceea ce a declansat abuzuri si violente in provincie, intre albanezi si sirbi. Dupa razboiul din 1998-1999, provincia a fost administrata de ONU, in baza deja celebrei rezolutii 1244, care vorbea insa despre „Kosovo, provincie a Serbiei”, nicidecum despre desprinderea sa din teritoriul sirb. Cu legea pe lege calcind, marile puteri, in special SUA si citiva prieteni din Europa, au incurajat albanezii pe calea spre independenta din 2005 incoace. In timp ce ii trimiteau pe albanezi la negocieri cu sirbii privind statutul provinciei Kosovo, marile puteri ii consiliau pe liderii lor in materie de independenta. Pentru prima data dupa al doilea razboi mondial, tot acestea accepta acum o decizie (independenta unilaterala) care modifica granitele unui stat european, aruncind in aer tot ceea ce inseamna drept international, Acordurile de la Helsinki din 1975 si rezolutiile ONU, desfiintind insasi notiunea de inviolabilitate a frontierelor. Astfel, fie vorba intre noi, Organizatia Natiunilor Unite a devenit irelevanta. Dupa ce a fost bataia de joc a americanilor neplatitori de cotizatie si facuta de ris tot de ei, care au declansat razboiul din Irak ignorind-o, acum asista neputincioasa la spulberarea celebrei 1244. Fapt ce i-a facut fericiti, cu siguranta, pe domnii care se tot impiedica de rezolutiile Consiliului de Securitate care le ies in cale.

Marina CONSTANTINOIU