Pentru mama, o Milka

E frumos sa faci facultatea in oras, e si mai frumos mai ales de sarbatori. Cum la facultate am mai multe colege de sex feminin, cele doua saptamini care mai sint pina la vacanta imi sint atacate numai de intrebari si dileme existentiale cu referire la “Ce faci de Craciun?”, “Ce cadouri le iei alor tai?” sau adesea, cind le raspund, primesc o alta intrebare: “Si chiar nu le cumperi nimic? Dar ei te intretin aici”.

Le vad cum isi cheltuie ultimele farime de bani numai ca sa-i cumpere mamei, tatalui sau nu stiu carei vecine pe care nu a mai vazut-o de un an, un ursulet de plus care danseaza lambada pe “Jingle Bells”. Situatia este dramatica, nu ai cum sa ajungi acasa fara  trei pungi de hirtie cu o mare marca desenata pe ea, nu ai cum sa nu ai tu o haina, o bluza, o pereche de sosete care sa dovedeasca faptul ca, totusi, stai in Iasi, unde este mall-ul. Dupa aproape patru luni de suferinta, cu lipsuri pe care numai eu le stiu, sa le mai iau si cadou alor mei? Le ajunge prezenta mea, nu mai au nevoie de farfurii sau suporturi de luminari ca sa simta ca vin sarbatorile de iarna.

Oricum, de indata ce ajung, prima urare este: “Hai ca ai de facut curat la tine in camera”. De cind am plecat la facultate, eu nu mai am camera, nu mai am unde sa imi pun hainele, fratele meu mai mare a cotropit-o cu lucrurile sale. Abia reusesc sa imi gasesc un loc unde sa dorm, iar parintii mei dragi vin si imi zic sa fac curat la “mine in camera”. Care? Am primit una de curind si eu nu stiam? Praful adunat din ultimele luni sub nici o forma nu e al meu, iar un Snickers nu am mai mincat de trei luni. Surpriza mea pentru familie? O lista cu datorii. Si nici nu le-am luat cadouri. Mi-am luat un Kit-Kat.

George GURESCU